Monarhia constituţionala ereditara. Şeful statului - monarhul in prezent prerogativele monarhului sunt foarte mici manifestarea in cadrul unor ceremonii acordarea avizului legislativului are dreptul sa fie informata regulat si consultata de către prim ministru cu privire la activitatea guvernului.

Regiunile - teritorii libere administrate de consilii alese. Pentru partea metropilitana a Frantiei, acestea sunt in număr de 22, la care se adaugă 4 districte aflate in străinătate (martinique, goadeloupe, reunion guyane, corsica). Sistemul de guvernare aplicat in Corsica are citeva particularităţi. In aceste comunităţi din afara notarilor tarii au fost constituite educări deliberative si consilii regionale ai căror membri sunt aleşi prin vot universal pentru 6 ani.

In acest referat voi face o scurta prezentare a prefectului si al aparatului de specialitate al institutiei prefectului si anume prefectura.
Pentru inceput voi face o succinta clasificare a administratiei publice de stat.
Autoritatile publice care infaptuiesc, in concret, activitatea executiva sunt considerate astfel autoritati ale administratiei publice. Autoritatile administratiei publice sunt autoritati de stat sau locale, ceea ce implica, pentru asigurarea utilizarii sarcinilor lor, posibilitatea de a folosi forta publica a statului cu care sunt inzestrate.

Monarhia constituţionala ereditara. Şeful statului - monarhul in prezent prerogativele monarhului sunt foarte mici manifestarea in cadrul unor ceremonii acordarea avizului legislativului are dreptul sa fie informata regulat si consultata de către prim ministru cu privire la activitatea guvernului.

Germania este o republica federala formata din 16 landuri, fiecare land are constituţie, parlament si guvern propriu.Şeful statului - preşedintele federal, ales de convenţia federala - un grup constituţional din care fac parte membrii bunidestagului si un număr egal de membre aleşi din landuri. Funcţiile preşedintelui federal sunt doar de prezentare. El este reprezentantul Germaniei in RI. Propune Bundestagului un candidat pentru biroul cancelarului federal, poate cere dizolvarea Bundestagului la propunerea cancelarului federal.

Teoria administraţiei publice impune, de la început, definirea şi clarificarea, unor noţiuni şi instituţii aflate la graniţa dintre ştiinţa administraţiei şi dreptul public (constituţional, administrativ, penal), cum ar fi administraţie publică, autoritate publică, instituţie de stat, autonomie, putere locală, descentralizare şi desconcentrare etc.

Administrarea finanţelor publice locale constituie obiect al unor norme juridice cuprinse în Constituţie, Legea privind finanţele publice locale nr. 189/1998 şi Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, modificată prin Legea nr. 215/2001.
Principiul care stă la baza finanţării comunelor , oraşelor şi judeţelor este cel al autonomiei locale, care dă dreptul administraţiei publice să dispună de resurse financiare proprii, proporţionale cu competenţele stabilite prin lege ( impozite, taxe şi alte venituri fiscale, venituri nefiscale, cote şi alte sume defalcate din venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale, transferuri de la bugetul de stat şi venituri cu destinaţie specială).

Activitatea autorităţilor administraţiei publice se caracterizează prin acte juridice,acte cu caracter politic,fapte materiale juridice,operaţiuni tehnico-administrative. Producerea de efecte juridice constă în naşterea, modificarea sau stingerea unor acte juridice, iar în cadrul formelor concrete de realizare a activităţii executive,locul central îl ocupă actele adminstrative.

În cadrul formelor concrete de realizare a administraţiei publice se disting două categorii principale. Prima dintre acestea o reprezintă actele administrative, contractele administrative, actele civile, de drept al muncii şi faptele juridice materiale.

Noţiunea de funcţie publică poate avea un sens mai larg sau mai restrâns, după natura atribuţiilor ce formează conţinutul funcţiei exercitate de angajaţii diferitelor organe ale administraţiei publice, relevându-se astfel că sunt funcţii ce se referă la activitatea de dispoziţie a organelor administraţiei publice, iar altele ce privesc activitatea de prestaţie a acestora. Funcţia, în cadrul adminstraţiei publice, poate fi definită „ca un ansamblu de atribuţii stabilite prin intermediul legii sau prin actele juridice emise pe baza şi în vederea executării legii, atribuţii pe care le îndeplineşte o persoană fizică anagajată într-un organ al adminstraţiei publice şi care are abilitatea legală de a îndeplini aceste atribuţii ale adminstraţiei publice ” .