1. .Injectia intramusculara
2. Utilaj necesar
3. Tehnica efectuarii
4. Complicatiile posibile
Injecța intramusculară reprezintă introducerea preparatului medicamentos în țesutul muscular,aici se află o rețea bogată de vase sanguine și limfatice,de aceea medicamentele se absorb mai repede .Deci,scopul injecțiilor intramusculare este terapeutic.
I.Utilajul necesar entru efectuarea injecțiilor intramusculare se utilizează seringi obișnuite de unică folosință de 2-5ml.,acele trebuie să fie foarte bine ascuțite si prevăzute cu un vîrf lung ;cuvă renala,tampoane de vată,pensă,alcool etilic,fiole sau flacoane cu substanțe medicamentoase.
Locurile de elecție ale injecțiilor intramusculare sunt regiunea supero-externă a mușchilor fesieri și muschii externi sau anteriori ai coapsei,mușchiul triceps brahial ,mușchiul deltoid.
Aceste mase musculare sunt destul de voluminoase pentru a cuprinde substanțele injectate și sunt lipsite de trunchiuri importante de vase și nervi,a căror lezare ar putea provoca accidente .Totuși ,injectarea substanțelor medicamentoase în regiunea fesieră ,trebuie făcute atent,avînd în vedere zona primejdioasa, reprezentată de traiectul nervului sciatic.

II.Tehnica efectuării
Înainte de injecție asistenta medical iși spală măinile sub apă curgătoare cu săpun,după care le dezinfectează cu alcool etilic,pîna la evaporarea lui.
Se verifică substanța medicamentoasă.Se montează seringa sterile și se aspiră,medicamentul în seringă .
Cu primul tampon de vată muiat în alcool etilic se degrasează o porțiune mai mare , cu al doilea tampon se dezinfectează numai locul înțepăturii. Seringa se ține în mina dreapă în felul următor : degetele I,III,IV fixează cilindrul seringii, degetul II se află pe piston , degetul V se găsește pe manșonul acului.Se cere bolnavului să nu-și contracte musculatura, să stea liniștit, cu mușchii relaxați. Se întinde sau se face o cută a pielii cu policele și indexul mîinii stîngi. Cu o mișcare energică se infringe acul în musculature fesieră în așa fel ca la suprafața pielii să rămănă numai puțin de 1 cm din lungimea acului. Se trage puțin pistonul seringii înapoi , pentru a ne convinge că suntem într-un vas sanguin. Dacă acest fapt nu s-a produs , se injectează încet soluția medicamentoasă.Dacă însă suntem într-un vas sanguin, se scoate imediat acul și se efectuează injecția într-o altă regiune. După terminarea injecției se dezinfectează cu un alt tampon locul înțepăturii și se masează ușor regiunea favorizînd închiderea canalului de înețpătura și resorbția lichidului.Este bine ca bolnavul să stea în repaus timp de 5-10 min. După injecția intramusculară.

III.Complicațiile posibile
1.Atingerea nervului sciatic sau a ramurilor sale se traduce print-o durere vie.În astfel de cazuri se scoate imediat acul și se execută injecția într-un alt loc.
2.Pătrunderea cu acul într-un vas sanguin se constată prin refluare de sînge prin ac după aspirție.Se scoate acul și se încearcă injecția în altă parte.
Introducerea unei substanțe medicamentoase ,uleioase sau în suspensie într-un vas provoacă embolie.Dacă medicamentul coloidal sau uleios a pătruns într-o venă atunci ,în cîteva secunde ajunge la plămîni.Bolnavul începe imediat să tușească și se instalează o senzație de presiune sau junghi toracic foarte accentuat, localizat mai ales retrosternal,însoțit de dispnee și cianoză.Această stare poate să evolueze și pînă la starea de șoc . Asistenta va avea totdeauna la îndemînă medicamentele necesare pentru combaterea acestor accidente(morfină ,novocaină ,papaverină ,atropină ,cafeină ,efedrină,digoxin ,strofantină,oxigen) .
3.Înțeparea unei ramuri arteriale mai mari cauzează lezarea plexului nervos periarterial, care duce la spazmul arterial, ceea ce se traduce printr-o durere vie , urmată peste cîteva ore de o colorație lividă a tegumentelor și mai tîrziu de necroză locală a țesuturilor. Suspeciunea spasmului arterial se raportează imediat medicului, pregătind în același timp și acele necesare pentru infiltrația cu novaocaină.
4.Ruperea acului ; dacă fragmentul acului a rămas totuși în țesuturi , se raportează imediat medicului, pentru a lua măsuri imediate de îndepartare pe cale chirurgicală.
5.Infiltrația dureroasă a regiunii fesiere se previne prin alternarea locurilor unde se administrază injecțiile și împiedicarea refluării substanțelor iritante în țesuturile superficiale.
6.Abcesele locale și flegmonul fesier se datorează neglijării principiilor stricte de asepsie, fie substanțelor injectate, care uneori pot provoca o supurație aseptică.

IV.Dizolvarea penicilinei pentru injecții.
Penicilina este un antibiotic cu spectru larg de acțiune ce își desfășoară acțiunea tocmai în perioada înmulțirii microbilor, de aceea intervalul dintre două administrări de doze trebuie să fie mai mic decît timpul necesar pentru dizolvarea unei generații microbiene.
Penicilina se va administra la interval de 6-8-12 ore.Dozele depind de caracterul afecțiunii, de vîrsta bolnavului.Se dizolvă pentru injecție în felul următor : la 100000 UA se ia un milimetru de dizolvant.