UNIVERSITATEA BACAU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢA

Conducator ştiintific,
Pr. Univ . Dr Patruţ Vasile

Candidat, Radu Alexandra

UNIVERSITATEA BACAU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢA

CONTABILITATEA CREANŢELOR SI A DATORIILOR COMERCIALE

Conducator ştiintific,
Pr. Univ . Dr Patruţ Vasile
Candidat, Radu Alexandra

CUPRINS

INTRODUCERE 5
CAPITOLULI 7
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DATORIILE ŞI CREANŢELE COMERCIALE 7
1.1 Relaţiile cu furnizorii 8
1.1.1. Denumirea conceptului de datorie 9
1.2. Relaţiile cu clienţii 10
1.2.1. Definirea conceptului de creanţă 12
1.3. Obiectivele contabilitaţii datoriilor şi creanţelor comerciale 13
1.4. Evaluarea creanţelor şi datoriilor 14
1.5. Caracterizarea relaţilor juridico-patrimoniale cu terţii 15
CAPITOLULII . 17
SC “AEROSTAR BACAU” SC - CADRUL ORGANIZATORIC AL STUDIULUI 17
2.1. Scurt istoric 17
2.2. Structura organizatorică S.C. AEROSTAR Bacau. 18
2 2.1 Evaluarea activitaţii societaţii în anul 2006 21
2 2.2 Evaluarea nivelului tehnic al S.C. AEROSTAR S.A. 22
2 2.3Evaluarea activitaţii de aprovizionare tehnico-materială 26
2 2.4 Evaluarea activitaţii de vanzare 27
` 27
2 2.5 Evaluarea activitaţii de cercetare şi dezvoltare 30
2 2.6 Activele corporale ale societaţii 32
2.2.7 Tipul de management aplicat 33
2.2.8 Resurse umane 34
2.2.10 Piaţa de desfacere 37
2.2.11 Organizarea şi funcţionarea compartimentului financiar-contabil 38
CONTABILITATEA ŞI GESTIUNEA DATORIILOR SI CREANŢELOR COMERCIALE LA S.C. ,,AEROSTAR” S.A 43
BACAU 43
3.1. Sistemul purtătoriior primari de informaţii privind datoriile şi 43
creanţele comerciale 43
3.2 Contabilitatea curentă a datoriilor si creanţelor comerciale 49
3.2.1 Contabilitatea datoriilor comerciale 49
3.2.1.1. Sistemul de conturi folosit privind datoriile comerciale 49
3.2.1.2. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor privind datoriile comerciale 54
3.2.2 Contabilitatea creanţelor comerciale 59
3.2.2.2. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor privind creanţele 63
comerciale 63
3.2.3. Contabilitatea avansurilor intersocietăţi 68
3.2.4. Contabilitatea reducerilor de preţ efectuate în relaţiile comerciale 71
3.2.5 Contabilitatea efectelor de comert 73
3.3 Informaţia de bilanţ privind datoriile şi creanţele comerciale 76
3.3.1. Situaţiile financiare privind datoriile şi creanţele comerciale 77
3.3.1.1. Analiza lichiditaţii şi solvabilitaţii de plata a întreprinderii 77
3.3.2. Analiza gestiunii creditului client 81
Viteza de rotaţie a creanţelor curente 82
3.3.3. Analiza gestiunii datoriilor curente 83
Viteza de rotaţie a datoriilor curente 83
3.3. 5. Analiza corelaţiei creanţe - datorii 85
CAPITOLUL IV. 88
POSIBILITAŢI DE EXTIXDERE A UTILIZARII MIJLOACELOR MODERNE DE CALCUL LA S.C ,,AEROSTAR” S.A. 88
4.1 Prezentarea sistemului cu care se opereaza 88
4 1.1 Sistemul informational economic 93
4.2. Prezentarea actualului sistem informatic - parte integrantă a sistemului informaţional economic 93
4 2.1 Module şi funcţionalităţi ale produsului informatic Siveco 94
4 .2.3 Beneficiile implementării produsului ERP Siveco 117
PROGRAM 120
BIBLIOGRAFIE 132
ANEXE 134

INTRODUCERE
Realizarea de catre fiecare întreprindere a unei ridicate performante economice şi financiare şi a unei inalte şi durabile competivitati, în condiţiile unui tot mai accentuat caracter concurenţial al economiei, impune, nu in ultimul rand un management eficient.
Asigurarea unui management performant este condiţionata in primul rand, şi in mare masură, de exisienta unui sistem informaţional capabil să produca şi să ofere factorilor de decizie a întreprinderii (ca şi altor utilizatori), informaţii cat mai exacte, complete, relevante si operative.
Contabilitatea întreprinderii, in calitatea sa de principal subsistem informaţional al sistemului informaţional economic al acestuia, trebuie sa constituie şi ea, obiect al preocupariior specialistilor menite sa asigure cresterea contribuţiei ei la consolidarea situafiei financiare a entitaţii patrimoniale, la cresterea performanţei financiare a acesteia.
Un domeniu în care contabilitatea, prin funcţiile ei de reflectare, calcul, analiză si control, poate şi trebuie sa duca la optimizarea deciziilor economice, la întarirea disciplinei şi simtului de responsabilitate in gestionarea resurselor il constituie contabilitatea şi gestiunea datoriilor si creanţelor cormerciale.
Demersul cognitiv si aplicativ debuteaza -în primul capitol- cu definirea conceptelor de creanţa şi datorie şi sunt prezentate obiectivele contabilitaţii şi gestiunii datoriilor si creanţelor comerciale, precum şi evaluarea acestora, în finalul acestui capitol sunt caracterizate relaţiile juridico-patrimoniale cu terţii.
Cadrul organizatoric al studiului îl reprezinta o societate comerciala din domeniul reparaţii avioane civile şi militare şi constructia de avioane ultrausoare, respectiv S.C. AEROSTAR S.R.L. Bacau, la baza acestuia aflandu-se şi documentarea din realitatile practice, concrete ale societatii.
Caracteristicile tehnologice, organizatorice, economice şi financiare ale întreprinderii luate in studiu şi modul cum acestea influenţeaza asupra obiectivelor şi organizării contabilitaţii, cu referire expresa la contabilitatea datoriilor si creanţelor comerciale, constituie conţinutul capitolului al II-lea al lucrării.
Capitotul al III-lea intitulat "Contabilitatea si gestiunea datoriilor şi creanţelor comerciale" reprezinta substanţa principală a lucrarii, aici sunt supuse analizei problemele esenţiale ale organizării şi conducerii contabilităţii, respectiv, purtatorii primari de informatii, sistemul de conturi utilizat şi reflectarea, în contabilitate a operaţiilor privind datoriile şi creanţele comerciale.
Tot in cadrul acestui capitol este prezentată metodologia de valorificare a informaţiei contabile pe calea analizei economico-financiare.
Ultimul capitol abordează problematica referitoare la perfecţionarea contabilităţii datoriilor şi creanţelor comerciale prin informatizarea acesteia, in acest sens se analizeaza conceptele teoretice si principiile metodologice corespunzatoare si se prezinta o aplicatie informatica.
In încheierea lucrarii sunt prezentate concluziile reţinute in urma studiului întreprinderii.

CAPITOLULI
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DATORIILE ŞI CREANŢELE COMERCIALE
Contabilitatea este un mijloc social ce are drept finalizare reprezentarea unei realitaţi care este întreprinderea sau orice alta organizaţie. Un domeniu in care contabilitatea, prin functţiile ei de reflectare, calcul, analiză şi control poate şi trebuie sa duca la optimizarea deciziilor economice, la întarirea disciplinei şi simtului de responsabilitate. In gestionarea resurselor îl constituie contabilitatea şi gestiunea datoriilor şi creanţelor comerciale.
In contabilitatea financiară relatiile cu partenerii sunt evidenţiate prin folosirea unei clase de "conturi de terţi".
,,Contabilitatea ţertilor asigura evidenţa datoriilor creanţelor unitaţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugerul starului, entitatiţile din cadrul grupului, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi"1. Evidenţierea creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor nominala (valoarea efectiva din momentul apariţiei lor). Creanţele şi datoriile in devize se înregistreaza in contabilitate atat în lei la cursul zilei, căt şi în devize.
Potrivit art. 15 din Legea contabilitaţii nr. 82 /1991 republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61 /2001, contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană juridică in parte. Astfel în contabilitatea analitică funizorii şi clienţii se grupeaza în interni si externi, iar în cadrul acestora pe termene de plata, respectiv de incasare.
Daca operaţiunea are loc înainte ca documentul justificativ sa fi sosit, sau inainte ca acesta sa se fi întocmit atunci înregistrarea se va face într-un cont de aşteptare pana la apariţia documentului, cand va avea loc transferul în conturile de creanţa sau de datorie.
Pe parcursul realizării obiectivelor se urmareşte permanent respectarea principiului necompensarii. Asa cum nu este admisa compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri, nu este admisă nici compensarea între creanţe şi datorii ele apar distinct în conturile întreprinderii, în acest fel se respectă cerinta de imagine fidela a întreprinderii.
Datoriile reprezintă resurse externe de finanţare puse la dispoziţia întreprinderilor fie de o instituţie de credit (datorii financiare), fie de un furnizor (datorii comerciale), fie de alti terţi (datorii fiscale, sociale, salariale,etc).
O datorie este o obligaţie actuala a întreprinderii care provine din evenimentele trecute şi
care trebuie sa antreneze, cu ocazia plaţii (decontarii sale) o iesire de resurse (active) generatoare
de avantaje economice.
1.1 Relaţiile cu furnizorii
Conform Dictionarului de Marketing furnizorul reprezinta partenerul din cadrul piţei, care asigura întreprinderii resursele (materii prime, materiale, energia, diferite componente, echipamente tehnice, informatii, banii si forţa de munca), necesare desfasurarii activitaţii, în baza unor relaţii de vanzare-cumparare.
Cunoasterea posibilitaţilor de oferta ale acestor agenţi de mediu prezinta o deosebită împortanta pentru activitatea intreprinderii. Despre furnizori, intreprinderea are nevoie de o serie de informatii de genul: dimensiunile si calitatea ofertei, preturile practicate, politicile comerciale utilizate, localizarea geografica, etc. In acelasi timp, asigurarea unor relatii de piata normale impune si cunoasterea unor aspecte referitoare la climatul intern al firmei furnizoare, precum si a altor elemente care ar putea reprezenta la un moment dat factori perturbatori.
FURNIZOR (datorii)
Livreaza

CLIENT (creante)

Plateste bani


Raporturile intreprinderii cu fumizorii sunt determinante pentru bunul mers al activitatii, si, ca urmare, reglementarea lor necesita optiuni concretizate in strategii specifice:
- preocuparea de a asigura o structura a furnizorilor pentru principalele categorii de resurse care, pe de o parte, sa nu genereze raporturi de dependenta, iar pe de alta parte, sa nu afecteze calitatea si eficienta aprovizionarii cu resursele respective;
- promovarea unor raporturi stabile, pe termen lung, cu principalii furnizori, inclusiv sub forma raporturilor de parteneriat strategic si a aliantelor strategice;
- dobandirea unor avantaje concurentiale pe baza promovarii de raporturi cu furnizori de renume.
Relatiile unei unitati economice cu furnizorii sai sunt determinate profund de natura
tehnologica a proceselor productive. Relatiile intre cei doi agenti economici se stabilesc prin
semnarea contractelor de vanzare-cumparare, de executie de lucrari sau prestari de servicii. In
cazul in care cumparatorul nu achita pe loc marfa, lucrarile executate si serviciile prestate va
avea obligatii de plata-datorii, care le va achita la termenele prevazute in contract. Pentru
perioada de la aparitia obligatiilor pana la achitarea lor, agentul economic beneficiaza de o
resursa atrasa, un credit comercial pentru care nu plateste dobanda, creditul-furnizor acordat de
vanzator. .
O obligate mai poate fi stinsa si prin renuntarea de catre creditor la drepturile sale.
In aprovizionarea cu materii prime, piese de schimb, materiale de natura obiectelor de inventar se tine seama de:
- relatiile traditionale cu furnizorii;
- aprovizionare.a de la .furnizorii cei mai apropiati §i cu mijloace de transport economice;
- facilitafi privind pretul si calitatea;
In cadrul relatiilor generate pe care firma le are cu furnizorii, relatiile cu furnizorii de imobilizari corporale ocupa un loc aparte datorita importantei acestor imobilizari in viata unei afaceri.
Decizia de investire in activele corporale este o decizie cu inplicatii pe termen lung. Din aceasta cauza entitatile patrimoniale in general, trebuie sa trateze prudential investitiile in unobilizari corporale, tinand cont de necesitatea menerii echilibrului financiar general. Conform acestei reguli, resursele utilizate pentru finantarea unui bun trebuie sa ramana investite in firma pentru o durata cel putin egala cu durata de viata a acelui bun. .
Conform cerintei pastrarii echilibrului financiar, resursele permanente trebuie sa finanteze imobilizarile, iar resursele temporare vor finanta intotdeauna activul circulant al firmei.

1.1.1. Denumirea conceptului de datorie

In relatiile cu tertii, datoriile reprezinta. obligatii pe termen scurt (temporare) ale unitatii ce deriva din:
- relatii comerciale cu furnizorii sai;
- operatiuni financiare cu bugerul starului, organismele de asigurare si protectie sociala, etc;
- alte operatiuni cu creditori diversi.
O obligatie reprezinta un angajament, o responsabilitate de a actiona intr-un anumit fel.
Stergerea obligatiei se face prin : plata in numerar, transfer al altor active, prestarea de servicii, inlocuirea respectivei obligatii cu o alta, renuntarea de catre creditor la drepturile sale.
Datoria este obligatia contractuala fata de un tert si care presupune plata unei sume de bani, livrarea unui bun, prestarea unor servicii sau executarea de lucrari in folosul acestuia. Cel ce are o datorie poate fi considerat ca fiind debitor. Datoriile pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

Dupa natura operatiilor pe care le genereaza :
- datorii comerciale;
- datorii financiare;
- datorii salariale;
- datorii sociale;
- datorii fiscale;
- alte datorii.

Dupa perioada de timp in care se deconteaza distingem:
- datorii pe termen scurt;
- datorii pe termen mediu;
- datorii pe termen lung.

Dupa continutul economic si obiectul acestor datorii:
- datorii fata de furnizori pentru c/val bunurilor, lucrarilor si serviciilor primite;
- datorii fata de clienti, pentru avansurile si aconturile primite de la acestia ;
- datorii fata de personal - drepturi salariale ale acestora;
- datorii fata de bugetul statului, bugetul asigurarilor sociale, alte organisme publice, pentru diferite impozite, taxe si varsaminte asimilate;
- datorii fata de grupuri si asociati/actionari;
- alte datorii. :
Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a datoriilor se face in momentul crearii lor si la valoarea nominala.
In cazul datoriilor exprimate in devize avem urmatoarele particularitati:
- se efectueaza la cursul de schimb, in vigoare la data efectuarii operatiunii respective;
- diferentele de curs valutar intre data inregistrarii datoriilor si data platii lor, se inregistreza dupa caz, ca venituri sau cheltuieli;
- pentru pierderea neta provenita din diferente de curs valutar se constitute provizioane pentru pierderi din schimb valutar care sunt deductibile fiscal la determinarea impozitului pe profit;
- in perioada urmatoare, asemenea provizioane se transfera la venituri, fie pe masura decontarii datoriilor in devize, fie ca urmare a scaderii cursului de schimb la inchiderea exercitiului pentru datoriile in devize.
1.2. Relaţiile cu clienţii
Activitatea de desfacere a produselor proprii, serviciilor sau a marfurilor achizifionate de la alti producatori necesita cunoasterea temeinica a nevoilor pietei pentru aceste produse, servicii sau marfuri, precum si adoptarea unor forme moderne de vanzare a acestora .
Clientii reprezinta creantele fata de terti determinate de vanzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrarilor si serviciilor care fac obiectul activitatii intreprinderii .
Pentru a-si atinge obiectul de activitate si a-si realiza programele stabilite agentul economic trebuie sa dispuna de o clientela care sa cumpere produsele si serviciile oferite de catre acesta.
Clientul este o componenta a micromediului intreprinderii, cu o importanta vitala pentru orice producator. Clientii alcatuiesc cercul firmelor, institutiilor si persoanelor individuale carora le sunt adresate bunurile (serviciile) intreprinderii, ocupand un loc central in tematica studiilor de marketing, in scopul cunoasterii nevoilor, a cererii, a comportamentelor de cumparare si de consum al acestora.

Existenta si evolutia pe termen lung a intreprinderii vor depinde de dinamica raporturilor dintre intreprindere si clientii sai.
Modul in care firma interactioneaza cu clientii este hotarator pentru viitorul afacerii respective, analiza relatiilor firmei cu clientela sa putand reliefa capacitatea ei de a-si vinde corespunzator serviciile, produsele, marfurile, calitatea marketingului si mai ales capacitatea ei de a raspunde prompt cererii manifestate pe piata produselor sale, capacitatea de reactie la semnalele cererii fiind judecata cantitativ, dar mai ales calitativ.

Modul in care produsele sau marfurile (serviciile) sunt desfacute catre clientela este fundamental pentru mentinerea unor relatii principale si amiabile cu clientii, intrucat modul de prezentare in care personalul firmei interactioneaza cu clientela sunt vitale pentru imaginea de ansamblu a firmei.
Relatiile care apar intre agentii economici ca furnizori si clienti poarta denumirea de creante. Creantele sunt drepturile banesti ale agentului economic de a incasa de la terte persoane contravaloarea livrarilor sau prestarilor de lucrari sau servicii.
Relatiile intreprinderilor cu clientii lor trebuie modelate de o serie de orientari strategice, precum:
• acordarea unei atentii maxime orientarii clientilor de a obtine o satisfactie superioara prin calitate, servicii si valoare, in conditii banesti mai avantajoase;
• particularizarea produsului (serviciului) in raport cu cerintele individuale;
• reducerea timpului de livrare a produsului (serviciului) pe piata, avand in vedere
fenomenul de volatilitate crescanda a preferintelor clientilor;
• extinderea actiunilor de parteneriat cu clientii.

1.2.1. Definirea conceptului de creanţă
Creantele reflecta valorile ce urmeaza a fi incasate de catre agentii economici
reprezentand contravaloarea marfurilor, produselor, semifabricatelor vandute si / sau a serviciilor
si a lucrarilor prestate. Creantele sau valoarea in curs de decontare, reprezinta valori economice
avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice si pentru care
urmeaza sa primeasca un echivalent valoric, care poate fi reprezentat printr-o suma de bani, o
lucrare, sau un serviciu . •
"Creanta reprezinta contrapartida unei datorii si se concretizeaza in dreptul de a pretinde plata unei sume de bani, livrarea unui bun , prestarea unui serviciu , executia unei lucrari "4.
Titularul unei creante poate fi considerat ca fundamental creditor.
Intreprinderea inregistreaza creante in relatiile cu clientii (creante - client, efecte de primit ), cu debitorii, cu personalul , cu bugerul statului (TVA de recuperat, varsaminte de impozite peste suma reala), cu bugetul asigurarilor sociale, in cadrul grupului cu asociatii, cu subunitatile si chiar cu fumizorii (furnizori-debitori).
Creantele devin certe in momentul inregistrarii (facturarii).
Creantele comerciale se pot clasifica dupa mai multe criterii:

Dupa modalitatea lichidarii lor:
- creante din vanzari pe credit comercial , a caror incasare se face cu instrumente de decontare obisnuite;
- creante din vanzari pe credit cambial, a caror incasare se face pe baza de efecte de
comert de tip cambial.

Dupa scadenta creantelor distingem : .
- creante exigibile, a caror termen de incasare este indicat in documentele de livrare;
- creante neexigibile, pentru vanzari ce nu sunt insotite de facturi si a caror termen de
incasare se va preciza ulterior, la intocmirea facturii.

Dupa moneda in care se vor incasa:
- creante in lei;
- creante in devize.

In functie de raporturile avute cu societatile:
- creante asupra societatilor din cadrul grupului; creante in afara grupului.

Creantele asupra clientilor devin certe din momentul inregistrarii (facturarii) transferului de proprietate pentru vanzari si in momentul realizarii lor pentru lucrari si servicii.
Creantele se inregistreaza in contabilitate pa baza facturarii la valoarea lor nominala care este data de totalul de plata (val. facrurii + TVA ). Daca se acorda reduceri comerciale atunci inregistrarea dreptului de creanta se face la valoarea neta comerciala la care se adauga si TVA-ul corespunzator pentru operatiunile supuse impozitarii.
Creantele in devize se inregistreaza in contabilitate in lei, la cursul de schimb in vigoare la data efectuarii oparatiunilor.
Diferentele de curs valutar, ce pot sa aparea intre data inregistrarii creantelor in devize si data incasarii lor se inregistreaza in contabilitate sub forma de venituri daca sunt favorabile sau cheltuieli financiare daca sunt nefavorabile.
In bilant creantele figureaza la valoarea lor nominala, iar daca este cazul - se constata o pierdere ,se pot constitui provizioane pentru depreciere.
Stingerea dreptului de creanta poate avea loc prin incasarea acestora in numerar, prin contul din banca sau pe baza de efecte comerciale.
1.3. Obiectivele contabilitaţii datoriilor şi creanţelor comerciale
Varietatea activitatilor desfasurate in unitatile economice, impune contabilitatii rezolvarea problemelor in spiritul cerinjelor pietei .
Principiul continuitatii activitatii intreprinderii poate fi asigurat numai in situatia realizarii echilibrului financiar dintre venituri si cheltuieli, dintre incasari si plati.
Realizarea acestui echilibru presupune controlarea permanenta a capacitatii de plata a unitatii , a autonomiei financiare. Pentru a putea organiza un control eficient in acest sens, contabilitatea datoriilor si creantelor comerciale are ca obiective:
- cunoasterea in orice moment a nivelului creantelor si datoriilor agentului economic ce deriva din relatiile comerciale cu alte unitati;
- urmarirea incasarii la timp a sumelor de la clienti si debitori, precum si achitarea la termen a datoriilor fata de furnizori, creditori; solutionarea corecta si in termen legal a decontarilor din operatii in curs de clarificare;
- solutionarea corecta a deprecierilor constatate asupra creantelor sau datoriilor, precum si a cresterii valorii acestora.
Pe parcursul realizarii obiectivelor se urmareste permanent respectarea principiului necompensarii. Asa cum nu este admisa compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri, nu este admisa nici compensarea intre creante si datorii, ele apar distinct in conturile intreprinderii, in acest fel se respecta cerinta de imagine fidela a intreprinderii. Exceptie de la aceasta situatie, sunt situatiile in care exista un acord scris (proces verbal de compensare)-creantele si datoriile referitoare la acelasi client respective furnizor.
Intre obiectivele generale ale conducerii si organizarii flecarui agent economic, exercitarea functiei financiar - contabile presupune si reorganizarea moderna, rationalizarea si simplificarea sistemului si circuitului documentatiei primare corespunzator specificului unitatii.
Organizarea contabilitatii in relatiile comerciale este conditionata de mai multi factori , dintre care amintim:
- natura relatiilor de decontare;
- formele de decontare;
- instrumentele de decontare;
- sistemul de creditare;
- regimul reducerilor si momentul acordarii lor.
In organizarea contabilitatii privind datoriile si creantele comerciale, trebuie sa se tina seama de factorii amintiti si in tunctie de acestia, se va stabili fluxul informational (documentele si circulatia lor) precum si conturile in care se vor reflecta operatiunile respective.

1.4. Evaluarea creanţelor şi datoriilor
Cercetarea corelatiei creante - datorii este importanta pentru firma intrucat influenteaza capacitatea de plata.
Evidentierea creantelor si datoriilor in contabiliate se face la valoarea lor nominala,
adica valoarea efectiva in momentul aparitiei lor. Exista posibilitatea ca, la inventariere
valoarea creantelor sa fie diferita de valoarea lor nominala, in acest caz aplicand principiul
prudentei, se va tine cont de deprecierea creantelor, indeosebi si se vor constitui provizioane
de depreciere. - .
In etapa de diagnostic, daca au o pondere insemnata, trebuie sa se faca o analiza detaliata a creantelor din punct de vedere a gradului de vechime, a posibilitatilor de incasare si a termenului de realizare, facandu-se corectiile necesare asupra soldurilor conturilor respective. Astfel:
- creantele certe se iau in calcul la valoarea contabila;
- creantele exprimate intr-o alta moneda decat cea nationala se actualizeaza in functie de evolutia cursului de schimb;
- creantele ce se apreciaza ca se vor incasa peste o luna se corecteaza in functie de costul imobilizarii fondurilor pe perioada amanarii incasarii (este vorba de dobanda bancara);
- creantele ce au durata de incasare mai mare de o luna se corecteaza cu ajutorul indicelui de inflatie;
- creantele ce se apreciaza ca nu se vor mai putea fi incasate se scad din patrimoniu la valoarea contabila (fiind necesara argumentarea si justificarea acestui fapt);
- creantele incerte si litigioase pot determina constituirea de provizioane pentru depreciere; '
- la creantele in devize , pierderea prin diferentele de curs valutar fac obiectul constituirii de provizioane pentru pierderi din schimb valutar.
Disponibilitatile banesti in moneda nationala se iau in calcul la valoarea contabila . Aceste disponibilitafi nu se actualizeaza. . Disponibilitatile banesti exprimate in alte monede se iau in calcul in functie de evolutia raportului de schimb intre leu (RON) si moneda respectiva.
1.5. Caracterizarea relaţilor juridico-patrimoniale cu terţii
In functie de natura lor, relatiile juridico-patrimoniale cu tertii sunt de doua feluri:
-relatii juridico-patrimoniale cu tertii de natura datoriilor, a obligatiilor;
-relatii juridico-patrimoniale cu tertii de natura drepturilor de creanta. Persoanele fizice sau juridice care preiau obligatiile sau drepturile de creanta sunt titulare ale acestor relatii juridico-patrimoniale, potrivit celor consemnate in actele intocmite intre participanti .
Un exemplu de relatii juridico-patrimoniale cu tertii de natura obligatiilor ar fi atunci cand unitatea patrimoniala de referinta se plaseaza in raport cu tertii in ipostaza de a-si asuma obligatii si aceasta se intampla cand beneficiaza de transferarea in proprietate a unor bunuri sau servicii pentru care plata se face ulterior precum si atunci cand fixeaza in patrimoniu obligatiile sale fata de organisme si institutii sociale pentru contributia la constituirea unor fonduri de ajutor si protectie sociala, obligatii fata de bugetul statului pentru impozite si taxe.
Se disting doua categorii de operatii in desfasurarea acestor relatii juridico-patrimoniale cu tertii:
> Operatii de fixare a obligatiilor si drepturilor de creanta dupa natura, titular, valoare si termen de decontare (plata sau incasare);
> Operatii cu tertii pentru stingerea obligatiilor asumate a drepturilor de creanta. Exista acte justificative in care se regasesc cele doua laturi ale relatiilor juridice (obligatiile si drepturile de creanta).

Documentele care servesc la determinarea obligatiilor sunt:
o factura de aprovizionare sau prestari servicii;
o nota de receptie si constatare de diferente a valorilor respective din patrimoniu;
o statul de plata al salariilor, care cosemneaza obligatiile fata de personal pentru munca depusa;
o situatii de calcul privind obligatiile fata de diferite organisme sociale si fata de bugetul statului.

Documentele care servesc la determinarea drepturilor sunt:
o factura pentru livrarea marfurilor si executarea de servicii;
o avizul de insotire pentru bunurile iesite din patrimoniu si nefacturate;
o referatul pentru decontarea avansului in bani in vederea efectuarii unei operatiuni
economice de catre salariati sau de catre administrator.
Decontarea (stingerea datoriilor) se face prin plata utilizand forma si instrumentele de decontare adecvate si mijloace de trezorerie de care dispune intreprinderea si sunt acceptate de partener. Drepturile de creanta se sting prin operatii economice de incasari pentru care pot fi practicate forme, instrumente de trezorerie existente si convenite cu partenerii participanti la derularea operatiunii.