ION DRUTA BIOGRAFIE, OPERE
Ion Druta s-a nascut la 3 septembrie 1929, la Horodiste, de langa Soroca. Traieste direct toate avatarurile politice si sociale ale acestui teritoriu romanesc vitregit de istorie. Se stabileste la Moscova, unde absolva Cursurile superioare de literatura. Debuteaza in 1952 cu placheta de povestiri"La noi in sat", urmata in 1954 de un nou volum de nuvele, "Poveste de dragoste". La intervale relativ scurte ii apar apoi mai multe carti, care ii contureaza o identitate precisa in randul prozatorilor romani: 1957 "Frunze de dor"-roman, 1959 "Dor de oameni"-nuvele, 1964 "Piept la piept"-nuvele. Cele mai reprezentative scrieri ale sale sant romanele "Povara bunatatii noastre" [editat si la Bucuresti, in 1992, la "Editura Minerva", colectia BPT] SI "Clopotnita". Proza lui Ion Druta conserva structurile narative traditionale, cu desfasurari epice ample. Relatarile sant turnate in fraze care au curgerea graiului moldovenesc, cu ironii molcome, in prelungirea gandirii si a limbajului popular. Stilul sadovenian al povestirii isi are in prozatorul basarabean un bun si original continuator. Scriitor roman din Basarabia, dramaturg si academician, scrie proza, eseistica, dramaturgie. Conduce "Glasul", la Chisinau, prima publicatie ce revine la grafia latina în limba românilor din Basarabia.

Opera

Nuvele:

Poveste de dragoste (1954),
Dor de oameni (1959),
Piept la piept (1964),
Padureanca (1969),

Romane:

Frunze de dor(l957),
Povara bunatatii noastre 1963-1968,
Clopotnita (1972),
Biserica alba(1985),

Piese de teatru:

Casa mare(1959),
Pasarile tineretii noastre (1974),
Biserica alba (sau Horia- o dramatizare a romanului cu acelasi titlu (1984),
Intoarcerea tarânii în pamânt (1978),
Tot ce am mai sfânt{1981},

Eseuri:

La umbra cuvântului(1957),
Lumea lui Cehov(1959),
Eminescu,poet national(1970),
Cine a stins lumina? (1989).