CHIȘINĂU

Î N S Ă R C I N A R E
Pentru teza de calificare

Meseria Electromecanic la repararea și întreținerea mașinilor de calcul (Calculatoarelor)
Familia, numele: ********
Tema: Procesul tehnologic de depănare a rețelelor de arie largă ( Wide Aria Network )
1. Lista întrebărilor destinate studierii și descrierii în memoriul explicativ:
Cuprins
INTRODUCERE
-Scurt istoric
-Actualitatea temei investigate
1. PREZENTARE GENERALĂ.
2. APLICAREA ÎN PRACTICĂ.
3. FACILITĂȚI, PERFORMANȚE ȘI DEZAVANTAJE.
Concluzii
Bibliografie
2. Îndeplinirea lucrărilor grafice pe coale de formatul:
A1 – părți funcționale a schemei principale ( în memorial explicativ)
Data primirii însărcinării: 02 martie 2015
Termenul de îndeplinire: 31 mai 2015

Profesor: /.........../
Elev /.........../
DAP /………/
CUPRINS

INTRODUCEREA
-Scurt istoric------------------------------------------------------------------------ 3
-Actualitatea temei investigate-------------------------------------------------- 3/6
1.PREZENTAREA GENERALĂ
-1.1 Reguli de funcționare---------------------------------------------------- 6
-1.2 Vitezele rețelelor de arie largă----------------------------------------- 6
-1.3 Rețele fără fir------------------------------------------------------------- 6/8
-1.4 Viruşii---------------------------------------------------------------------- 9
-1.5 WAN-urile ---------------------------------------------------------------- 9/10
2. APLICAREA ÎN PRACTICĂ
-2.1 Retelele de arie larga---------------------------------------------------- 11/12
-2.2 Internetul ----------------------------------------------------------------- 12/14
-2.3 Topologia de conectare a routerelor -------------------------------- 14/15
3. FACILITAȚI, PERFORMANȚE ȘI DEZAVANTAJE.
-3.1 Avantajele----------------------------------------------------------------- 15/16
-3.2 Dezavantajele------------------------------------------------------------- 16/17
Concluzie------------------------------------------------------------------------------- 17/22
Bibliografie----------------------------------------------------------------------------- 23

INTRODUCERE
Scurt istoric
Primele retele de caculatoare construite au fost retelele de arie larga. De regula retelele de arie larga sunt cu comunicatii comutate, utilizînd la necesitate si canale de comunicatie radio sau chiar cosmice. Tehnica cu comutare de mesaje este demult depasita. Cea mai raspândita este tehnica cu comutare de pachete si modificarile ei mai recente: tehnica cu comutare cadre (Frame Replay) si tehnia cu comutare de celule(Cell Replay). Se utilizeaza si tehnica cu comutare de circuite, datorita dezvoltarii puternice a retelelor telefonice analogice, mai tîrziu si a celor numerice, i 333y2418d ar în ultimii ani a retelelor numerice cu servicii integrate.
În scurt timp dupa aparitia retelelor NPL si ARPA, au fost construite mai multe retele de calculatoare cu comutare de pachete. A devenit acuta problema standardizarii, îndeosebi în scopul facilitarii itnerconectarii retelelor. Astfel în 1976 a aparut setul de standarde X.25 pentru retele de transfer date cu comutare de pachete.

-Actualitatea temei investigate
O tendință recentă pentru interconectarea rețelelor companiilor și organizațiilor este trecerea de la utilizarea rețelelor de arie largă propriu-zise la rețelele particulare virtuale(VPN) din cadrul Internetului. Pentru aceasta există desigur ISP-uri și firme specializate.
Retelele telefonice sunt cele mai rapândite, cu cei mai multi abonati. Ele au devenit pentru mai multi ani suportul de baza si pentru transferul de date în retelele de calculatoare cu comutare de circuite si canale dedicate.
Vizual însa, pentru transferul de date, mai ales la distante mari, se folosesc retele cu comutare de pachete. În asemenea retele canalele de transfer date între nodurile de comutatie pachete deseori sunt realizate pe baza de canale telefonice dedicate analogice sau numerice, uneori trunchiuri - mai multe canale paralele. Conecterea terminalelor, calculatoarelor la nodurile de comutatie se face prin canale telefonice comutate sau dedicate.
Utilizatorii, care sunt beneficiarii serviciilor oferite de reţeaua complexă se conectează la aceasta, de regulă fiind grupaţi pe reţele de acces stabilite de cele mai multe ori pe criterii geografice (pe zone de acoperire). Din punctul de vedere al ofertei serviciilor, arhitectura complexă a unei reţele conţine reţele de acces şi reţele de transport. Scopul oricărei reţele de comunicaţii este de a oferi diferite servicii consumatorilor. Acestea sunt asigurate de furnizorii de servicii, care se conectează, ca şi utilizatorii, la reţele de transport, prin intermediul unor reţele specifice de acces. Într-o reţea complexă se pot conecta mai mulţi furnizori de servicii. Pentru reţelele wireless viitoare, integrate, operatorii au în vedere ca acestea să poată să ofere toate aplicaţiile prin IP. Prin aceasta serviciile pot căpăta o mare flexibilitate. Totuşi, realizarea aplicaţiilor în timp real prin IP poate introduce numeroase surse de supraîncărcare, într-un mediu de transmisie cu resurse limitate cum este mediul radio, în care acestea trebuie să fie gestionate cu o deosebită atenţie. Cele mai mari dificultăţi sunt create de aplicaţiile în desfăşurate în timp real, pentru care este necesară rezolvarea mai multor probleme în raport cu eficienţa folosirii spectrului şi cu calitatea serviciului. În prezent, atenţia elaboratorilor de sisteme este concentrată mai ales asupra problemelor create de mobilitate. Concomitent este necesară şi abordarea problemelor referitoare la QoS pentru aplicaţii multimedia, în mediul radio şi cu folosirea protocoalelor IP, problemă ce este într-o oarecare măsură neglijată.

Caracteristicile unor canale de comunicatie, disponibile pentru transfer de date. Pentru canalele telefonice analogicese utilizeaza viteze de transfer date de la 0,3 la 56Kbps, iar pentru trunchiuri primare analogice - viteze de 48-144 Kbps; pentru canalele telefonice numerice - viteze de 56 sau 64 Kbps, iar pentru trunchiuri numerice - viteze de la 128 Kbps la 2,048 Mbps.

1. PREZENTAREA GENERALĂ
In informatică, o rețea de arie largă (denumită și WAN, după eng. Wide Area Network) este orice rețea care conectează orașe, regiuni sau țări. De obicei rețelele de arie largă includ linii de telecomunicație publice și elementele de legătură și conectare necesare. Alte tipuri de rețele sunt, după extinderea lor spațială:

-rețea particulară (PAN)
-rețea locală (LAN)
-rețea academică (CAN)
-rețea metropolitană (MAN)
Ele se întind în mod respectiv pe aria unei camere, clădiri, unui campus sau a unei zone urbane. Cel mai extins WAN este Internetul, care în ziua de azi acoperă practic întregul glob pământesc.
McQuerry, Steve (19 noiembrie 2003). 'CCNA Self-Study: Interconnecting Cisco Network Devices (ICND), Second Edition'. Cisco Press. ISBN 1-58705-142-7
Rețelele de arie largă se folosesc pentru interconectarea mai multor LAN-uri și a altor tipuri de rețele, astfel încât să se faciliteze comunicarea între persoane și computere situate la mari depărtări unele față de altele. Multe companii și organizații particulare și-au construit cu timpul propriile rețele de arie largă. Altele se bazează pe Internet, unde au acces printr-un abonament la un provider Internet ISP.
Deseori rețelele de arie largă se bazează pe linii telefonice închiriate, dedicate acestui scop. La unul din capetele liniei telefonice se leagă LAN-urile companiei; celălalt capăt este legat de un "concentrator" al rețelei respective WAN. Liniile telefonice închiriate (leased lines) sunt scumpe. Mai convenabile sunt legăturile comutate (nededicate) cum ar fi cele bazate pe circuite comutate sau și pachete comutate.
-1.1 Reguli de funcționare
Aceste rețele au nevoie de protocoale (reguli de funcționare) care asigură transportul și adresarea mesajelor, așa cum ar fi familia de protocoale TCP/IP.
Pentru rezolvarea linkurilor folosite în WAN-uri companiile ISP folosesc deseori protocoale ca de ex. POS (plasare de pachete IP sau
Ethernet),MPLS, ATM și „releu de cadre”. Unul dintre protocoalele mult folosite în trecut a fost X.25 (comutație de pachete), care poate fi considerat drept "bunicul" protocolului modern releu de cadre.
Cercetările teoretice din domeniul WAN se concentrează pe următoarele teme: modele matematice, emularea și simularea rețelelor.

-1.2 Vitezele rețelelor de arie largă
Vitezele rețelelor de arie largă variază între circa 1,2 kbit/s și 16 Mbit/s, iar sistemele bazate pe ATM sau linii închiriate pot atinge chiar viteze de transmisie mai mari de 156 Mbit/s. Rețelele WAN folosesc drept mediu tipic linii telefonice, linkuri cu microunde și comunicțiile prin sateliți.

-1.3 Rețele fără fir
Sunt reţele locale care transmisia datelor se face prin medii fara fir. Într-un WLAN, staţiile, care pot fi echipamente mobile – laptop – sau fixe – desktop - se conectează la echipamente specifice numite puncte de acces. Staţiile sunt dotate cu plăci de reţea wireless. Punctele de acces, de regulă routere, transmit şi recepţionează semnale radio către şi dinspre dispozitivele wireless ale staţiilor conectate la reţea
Punctele de acces se conectează de obicei la reţeaua WAN folosind conductoare de cupru. Calculatoarele care fac parte din WLAN trebuie să se găsească în raza de acţiune a acestor puncte de acces, care variază de la valori de maxim 30 m în interior la valori mult mai mari în exterior, în funcţie de tehnologia utilizată.
Primele transmisii de date experimentale în reţele reţele wireless au avut loc în anii 70 si au folosit ca agent de transmisie a datelor in reţea undele radio sau razele infraroşii. Între timp, tehnologia a evoluat şi s-a extins până la nivelul utilizatorilor casnici..
În prezent există mai multe moduri de a capta datele din eter: Wi-Fi, Bluetooth, GPRS, 3G ş.a. Acestora li se adaugă o nouă tehnologie care poate capta datele de şapte ori mai repede şi de o mie de ori mai departe decât populara tehnologie Wireless Fidelity (Wi-Fi), numită WiMAX. În timp ce reţelele Wi-Fi simple au o rază de acţiune de aproximativ 30 m, WiMax utilizează o tehnologie de microunde radio care măreşte distanţa la aproximativ 50 km. Astfel, se pot construi reţele metropolitane
Nivelul internet este axul central al arhitecturii, rolul sau fiind acela de a permite gazdelor să emită pachete în rețea și de a asigura transferul lor între sursă și destinație (lucrează asemănător cu nivelul rețea din modelul OSI). În versiunea 4 erau definite adrese IP de 4 octeți, exprimați în format zecimal cu separare prin puncte (dotted-decimal notation), pentru localizarea sistematică a sursei și destinației, într-o anumită rețea sau subrețea de calculatoare. Versiunea 6 a protocolului IP (IPv6) definește adrese de 128 de biți, respectiv 16 octeți, adică un spațiu de adrese extrem de larg. IPv6 nu mai folosește sume de control pe nivelul Internet, controlul erorilor revenind nivelelor legătură de date și celui de transport. IPv6 include protocoalele de securitate care erau doar opționale în versiunea anterioară a protocolului IP. O altă facilitate se referă la utilizarea IPv6 pentru comunicații mobile (MIPv6 - Mobile IPv6) care evită o serie de probleme de rutare.


-1.4 Viruşii
Viruşii - reprezintă programe inserate în aplicaţii, care se multiplică singure în alte programe din spatiul rezident de memorie sau de pe discuri, apoi, fie saturează complet spaţiul de memorie/disc şi blochează sistemul, fie, dupa un numar fixat de multiplicări, devin activi şi intră într-o fază distructivă (care este de regulă exponentială). Pătrunderea unui virus într-o reţea de comunicaţii o face vulnerabilă la orice formă de atac, tentativă de fraudă sau de distrugere. Infectarea se poate produce de oriunde din reţea. Cei mai mulţi viruşi pătrund în sistem direct din Internet, prin serviciile de download, atunci când se fac up-date-uri pentru driverele componentelor sau pentru diferite programe software, inclusiv pentru sistemul de operare. De multe ori sursele de viruși de reţea sunt mascate de serviciile gratuite oferite de diferite servere din Internet, de aceea fiind indicată folosirea up-date-urilor oferite numai de firme consacrate, surse autentice de software, cu semnături recunoscute ca fiind valide de către sistemele de operare.
Prin reţea1de acces se înţelege ansamblul de echipamente care fac posibilă conectarea nemijlocită a unui utilizator sau abonat al unei reţele de comunicaţii, la o reţea complexă de comunicaţii.

-1.5 WAN-urile
WAN-urile pot contine cabluri sau linii telefonice intre routere. Douг routere pot comunica nu numai direct, ci si prin intermediul altor routere; acestea retin fiecare pachet primit in intre regime si о retransmit cind linia de iesire cerutг devine libera. O subretea care functioneaza pe aceste principii se numeste "punct-la-punct" (sau "memoreaza si retransmite" sau cu "comutare de pachete"). Acest tip de retele este foarte raspindit.
O problema importanta este topologia de conectare a routerelor din subretele: stea, inel, arbore, completг, inele intersectate, neregulata. Retelele locale folosesc de obicei topologii simetrice iar retelele de arii largi - topologii neregulate.
Comunicarea dintre routere se mai poate realiza prin intermediul satelitilor de comunicatii sau folosind sisteme radio terestre (in acest caz, routerele sunt dotate cu antene de emisie-receptie).
Retele interconectate se numeste inter-retea sau internet. O inter-retea ar putea fi constituita din mai multe LAN-uri conectate printr-un WAN. Dacг comunicarile se realizeaza prin routere, este vorba de o subretea, pe cind daca apar un plus gazde si util proprii, este un WAN. Un LAN contine doar gazde si cabluri, deci nu are o subretea.
Internet-ul - cea mai cunoscuta retea mondiala - este un internet specific, care conecteaza universitгti, birouri guvernamentale, firme si chiar persoane particulare, oferind o multitudine de servicii de informare, comunicare si chiar de realizar activitгti pe cale electronicг (de la distanta)

2. APLICAREA ÎN PRACTICĂ

Conectarea echipamentelor abonatilor la retea (nodul de comutatie adiacent) se face printr-un trunchi de transmisie date, numit tub de biti (bit pipe). Exista mai multe variante de acces - tub de biti:
- acces de baza 2B+D, ce prevede un tub de biti din doua canale B de 64 Kbps si un canal D de 16 Kbps; - acces primar 23B+D, ce prevede un tub de biti cu 23 canale B de 64 Kbps si un canal D de 64 Kbps (se foloseste în SUA, Canada, Japonia); - acces primar 30B+d, ce prevede un tub de biti cu 30 canale B de 64 Kbps, un canal D de 64 Kbps si un canal D de 64 Kbps pentru semnalizare (se foloseste în Europa);- acces hibrid A+C, ce include un canal telefonic analogic de 4 KHz si un canal C numeric de 8 sau 16 Kbps.

-2.1 Retelele de arie larga
Retelele de arie larga nu sunt limitate, practic, in aria posibila de cuprindere. In caz general terminalele, calculatoarele pot fi plasate in cele mai indepartate colturi ale Pamantului.


- stea - arbore
- magiatrala - inel
- plasa - completa

Legaturile dintre cmponentele de baza ale unei retele caracterizeaza topologia retelei. Dupa topologie se deosebesc retele : stea; arbore; magistrala; inel; plasa; fiecare-cu-fiecare sau completa. La toate aceste topologii, cu exceptia topologiei magistrala, statiile si nodurile de comutatie sunt conectate prin canale punct-la-punct, realizind comunicarea directa, fara comutatie, intreperechile de statii sau conectate la un mediu comun de transmisie date.
Ca mediu de transmisie pot servi: cablul coaxial, firele torsadate si fibra optica. Un caz particular al retelelor de topologie magistrala sunt retelele radio cu difuzare, in care ca madiu de transmisie se foloseste spatiul inconjurator.
Cea mai frecvent intilnita, la retelele de arie larga, este topologia plasa
Ea ofera doua sau mai multe cai de transmisie date intre fiecare pereche de noduri. In acest mod se asigura o fiabilitate mai inalta de functionare, comparativ cu topologia arbore.
Cea mai fiabila, din punctul de vedere al legaturilor intre noduri, este topologia cmpleta ). Ea este insa si cea mai costisitoare, din cauza utilizarii celor mai multe canale de comunicare.

In functie de tehnica transferului de date utilizata, retelele de transfer date se impart in:
- retele cu comunicatii comutate;
- retele cu difuzare.

-2.2 Internetul
Internetul este: - un sistem cu o dezvoltare foarte rapidã care cuprinde computere interconectate si care faciliteazã serviciile de transfer de date cum ar fi posta electronicã, World Wide Web, transferul de fisiere si stiri;
- o retea globala de computere, care leagã guverne, universitãti, companii si multe alte retele si utilizatori;
- o retea globalã ce conecteazã mai mult de 2 milioane de calculatoare, numãrul acestora fiind în continuã crestere.
Spre deosebire de serviciile online care sunt controlate în mod central, Internetul este descentralizat prin însusi modul sau de proiectare.
Cele mai importante servicii oferite de Internet sunt:
*World Wide Web (WWW) - serviciu multimedia, este un sistem de server-e Internet care permite lucrul cu documente formatate special, într-un limbaj numit HTML (Hyper Text Markup Language) ce permite graficã si legãturi hyperlink. Acest serviciu oferã posibilitatea accesului la o cantitate imensã de informatii, fapt ce duce la necesitatea stabilirii unei metode de selectare datelor care ne intereseazã, cerintã îndeplinitã prin folosirea motoarelor de cãutare.
Un motor de cãutare este un program care permite utilizatorilor sã gãseascã diverse informatii pe Internet, în sens mai larg poate fi definit ca program care gãseste informatia cãutatã într-o bazã de date).
Cele mai cunoscute sunt: AltaVista, Yahoo, Infoseek, Hotbot, Lycos, Metacrawler, Excite, Web Crawler etc.
*E-mail- postã electronicã pe Internet;
*Chat- conversatie pe Internet, prin introducerea textelor pe calculator;
*Newsgroups - contine ultimele noutãti pe o anumitã temã;
*ftp - serviciu pentru copierea fisierelor sau programelor de pe Internet pe calculatorul propriu.
Între calculatoarele legate la Internet se pot schimba date si informatii folosind unul dintre serviciile amintite, prin retelele cablate si prin satelit, numite datahighway (magistrale de date).

Retelele cu arie larga de raspandire geografica sau WAN-urile (Wide Area Networks) acopera o arie extinsa (o tara, un continent). Reteaua contine masini care executa programele utilizatorilor (aplicatii), numite masini gazda sau sisteme finale. Gazdele sunt conectate printr-o subretea de comunicatie care transporta mesajele de la o gazda la alta (ca in sistemul telefonic, intre doi vorbitori). Separarea activitatilor de comunicare (subretele) de cele referitoare la aplicatii (gazde) simplifica proiectarea retelei.

O subretea este formata din linii de transmisie(circuite,canale,trunchiuri)care asigura transportul datelor si elemente de comutare (noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de linie si ajung intr-un nod de comutare, acesta trebuie sa aleaga o noua linie pentru retransmisia datelor. Daca se conecteaza mai multe LAN-uri, atunci fiecare ar trebui sa aiba o masina gazda pentru executarea aplicatiilor si un router pentru comunicarea cu alte componente ale retelei globale; routerele conectate vor apartine subretelei.
WAN-urile pot contine cabluri sau linii telefonice intre routere. Doua routere pot comunica nu numai direct, ci si prin intermediul altor routere; acestea retin fiecare pachet primit in intregime si il retransmit cand linia de iesire ceruta devine libera. O subretea care functioneaza pe aceste principii se numeste 'punct-la-punct' (sau 'memoreaza si retransmite' sau cu 'comutare de pachete'). Acest tip de retele este foarte raspandit.

-2.3 Topologia de conectare a routerelor
O problema importanta este topologia de conectare a routerelor din subretele: stea, inel, arbore, completa, inele intersectate, neregulata. Retelele locale folosesc de obicei topologii simetrice iar retelele de arii largi - topologii neregulate.
Comunicarea dintre routere se mai poate realiza prin intermediul satelitilor de comunicatii sau folosind sisteme radio terestre (in acest caz, routerele sunt dotate cu antene de emisie-receptie).
Se pot conecta retele diferite (teoretic incompatibile) prin intermediul unor masini numite gateways (porti de comunicare). Acestea realizeaza conectarea si asigura translatarile necesare din punct de vedere hard si soft. O colectie de retele interconectate se numeste inter-retea sau internet. O inter-retea ar putea fi constituita din mai multe LAN-uri conectate printr-un WAN. Daca comunicarile se realizeaza prin routere, este vorba de o subretea, pe cand daca apar in plus gazde si util proprii, este un WAN. Un LAN contine doar gazde si cabluri, deci nu are o subretea.
Internet-ul - cea mai cunoscuta retea mondiala - este un internet specific, care conecteaza universitati, birouri guvernamentale, firme si (de la distanta).

3. FACILITAȚI, PERFORMANȚE ȘI DEZAVANTAJE
-3.1 Avantajele:
Avantajele evidente, cum ar fi mobilitatea, flexibilitatea, simplitatea în instalare, costurile de întreținere reduse și scalabilitatea, au impus Wi-Fi și WLAN ca o soluție tot mai mult utilizată.
În informatică, termenul de rețea locală, întâlnit și sub acronimul LAN (din engleză de la Local Area Network), reprezintă un ansamblu de mijloace de transmisiune și de sisteme de calcul folosite pentru transportarea și prelucrarea informației. Ele sunt frecvent utilizate pentru a interconecta calculatoarele personale și stațiile de lucru (workstation) din birourile companiilor și ale celorlaltor organizații, cu scopul de a partaja resurse (exemple: imprimantele; un ruter cu acces la Internet) și de a face schimb de informații. Rețele locale se disting de alte tipuri de rețele prin trei caracteristici:
• mărime sau extindere spațială relativ mică, de ordinul a cel mult câtorva sute de metri
• tehnologie de transmisie,
• topologie: magistrală (bus) sau o topologie echivalentă, realizată fizic printr-un cablu (electric, optic) sau și prin radio, fără fir (wireless)

WIMAX
• Simplitate in instalare.
• Grad ridicat de mobilitate a echipamentelor – tehnologia s-a popularizat cu precădere pentru conectarea la reţea a echipamentelor mobile
• Tehnologia poate fi utilizată în locaţii în care cablarea este dificil sau imposibil de realizat
• Costul mai ridicat al echipamentelor wireless este nesemnificativ raportat la costul efectiv şi costul manoperei în cazul reţelelor cablate
• Conectarea unui nou client la o reţea wireless nu implică folosirea unor echipamente suplimentare

-3.2 Dezavantajele
Exista insa si dezavantaje in cazul retelelor wireless. Pe langa cea mai usoara utilizare si cea mai mare flexibilitate, o retea wireless este totodata si cea mai expusa din punct de vedere al vulnerabilitatii la interceptari neautorizate. La nivelul fizic, oricine poate sa acceseze o retea wireless.
• Nu este nevoie sa tai cabluri, pentru ca mediul de propagare al datelor este aerul.
• Datele(informatiile) pot trece prin ferestre, la fel de bine cum pot trece si prin peretii subtiri din birourile obisnuite.
• Din fericire, nu este suficient in general sa ai acces la nivelul fizic pentru a obtine si accesul efectiv la retea, deoarece producatorii echipamentelor de comunicatii au conceput modalitati de criptare a informatiilor, care sa le faca inaccesibile intrusilor.
• Securitatea retelelor wireless este un punct de discutie foarte aprins, deoarece din motive de necunostinta a utilizatorilor sau de neprofesionalism al administratorilor, ori pentru a permite conectarea usoara, aceste caracteristici de protectie nu sunt intotdeauna activate
• major al tipologiei stea este ca atunci când se efectueaza nodul central, se produce o mare încurcatura - întreaga retea este la pamânt

WIMAX
•Securitatea,scăzută
• Raza de acţiune în cazul folosirii echipamentelor standart este de ordinul zecilor de metrii. Pentru extinderea ei sunt necesare echipamente suplimentare care cresc costul
• Semnalele transmise sunt supuse unor fenomene de interferenţe care nu pot fi controlate de administratorul de reţea şi care afectează stabilitatea şi fiabilitatea reţelei– motiv pentru care serverele sunt rareori conectate wireless
• Lăţimea de bandă mică (1-108 Mbit/s) în comparaţie cu cazul reţelelor cablate (până la câţiva Gbit/s) .

Concluzie
Rețelele cu arie largă de raspindirea geografica sau WAN-urile (Wide Area Networks) acoperă o arie extinsă (o țara, un continent). Rețeaua contine masini care executa programele utilizatorilor (aplicatii), numite masini gazda sau sisteme finale. Gazdele sunt conectate printr-o subretea de comunicatie care transporta mesajele de la o gazda la alta (ca un sistemul telefonic, dintre doi vorbitori). Separarea activitatilor de comunicare (subretele) de cele referitoare la aplicatii (gazde) simplifica proiectarea retelei.
O subretea este formata din linii de transmisie (circuite, canale, trunchiuri) care asigura transportul datelor si elemente de comutare (noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare, comutatoare de date), numite cel mai frecvent routere. Cind sosesc date pe o anumita linie si ajung intr-un nod de comutare, acesta trebuie să aleaga o noua linie pentru retransmisia datelor. Daca se conecteaza mai multe LAN-uri, atunci fiecare ar trebui sa aibг o masina gazda pentru executarea aplicatiilor si un router pentru comunicarea cu alte componente ale retelei globale; routerele conectate vor apartine subretelei.










Reţea de arie largă (Wide Area Network)
WAN desemnează tipul de reţele de transport de date care acoperă zone geografice mari şi foarte mari (de ex. de la un oraş la altul, de la o ţară la alta, de la un continent la altul), şi folosesc de multe ori facilităţile de transmisiuni de date de la transportori publici (ca de ex. companiile de telefonie).






Acestea sunt urmate de tehnologiile de telefonie mobilă cu arie largă de acoperire, precum GSM și GPRS, urmate, la rândul lor, de semnalele cu acoperire mai redusă, în clădiri, cum este Wi-Fi, de rețelele personale, ca Bluetooth, și, în cele din urmă, de RFID

Bibliografie

• http://www.scritub.com/stiinta/informatica/RETELE-DE-ARIE-LARGA933241823.php

• http://www.referatele.com/referate/informatica/online1/Clasificarea-retelelor--servicii-de-baza-referatele-com.php

• http://informaticasite.ro/concepte-de-baza-ale-tehnologiei-informatiei/312-tipuri-de-retele.html

• http://ro.wikipedia.org/wiki/Rețea_de_arie_largă