Actele administrative. Notiune si trasaturi caracteristice
În cadrul formelor concrete de realizare a administraţiei publice se disting două categorii principale. Prima dintre acestea o reprezintă actele administrative, contractele administrative, actele civile, de drept al muncii şi faptele juridice materiale.
Toate aceste forme de activitate sunt producătoare de efecte juridice.
A doua categorie este alcătuită din acele forme de activitate care nu produc efecte juridice proprii, respectiv operaţiunile tehnico-administrative şi actele cu caracter politic ale autorităţii administrative.
Pentru studiul nostru, importante vor fi numai formele concrete de activitate producătoare de efecte juridice, urmând să le analizăm în continuare, în ordinea importanţei lor.

Actele administrative reprezintă manifestări de voinţă unilaterale, făcute în scopul de a produce efecte juridice, a căror realizare este asigurată de puterea publică cu care sunt înzestrate autorităţile administraţiei publice.

Trăsăturile caracteristice ale actelor administrative:
1)Actele administrative sunt acte juridice. Această trăsătură diferenţiază actul administrativ de operaţiunea materială şi de faptele materiale juridice.
Prin însuşi faptul emiterii lui şi comunicării către persoana interesată, actul juridic este apt de a genera, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii concrete.
Nerespectarea cerinţelor de legalitate (de fond şi de ofrmă) cu prilejul emiterii actului, atrage sancţiunea nulităţii acestuia, de regulă nulitatea absolută. 2)Actele administrative sunt manifestări unilaterale de voinţă. Ele îşi păstrează acest caracter chiar şi în cazurile în care la emiterea lor participă mai multe persoane, deoarece organul emitent este un organ colegial.
O concluzie identică trebuie trasă atunci când la emiterea actului administrativ participă o pluralitate de organe administrative sau alături de acestea, anumite organizaţii cu caracter privat ( de exemplu un ordin care emană de la mai multe ministere). Actul juridic rămâne unilateral nu pentru că reprezintă opera unei singure persoane ori a unui singur organ, ci pentru faptul că degajă o singură voinţă juridică, emanând de la un organ sau de la mai multe organe administrative.
Renunţarea beneficiarului actului administrativ la exerciţiul dreptului sau chiar la dreptul conferit prin actul respectiv nu afectează validitatea actului, care continuă să producă efecte juridice până în momentul revocării sale de către organul emitent.
Renunţarea beneficiarului la exerciţiul dreptului sau chiar la drept, constituie doar condiţia pentru retractarea (revocarea) actului administrativ emis.

3)Voinţa juridică unilaterală provin, în principal, de la autorităţi administrative publice.
Prin manifestarea de voinţă a acestor autorităţi administrative se realizează autoritatea statală , modificându-se ordinea juridică existentă şi creându-se situaţii juridice noi. De fapt, putem spune că în actul administrativ se concretizează executarea legii, că el constituie un mijloc de executare a legii.
Ori de câte ori legea recunoaşte unei manifestări de voinţă, aptitudinea de a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice, ea va constitui un act juridic, indiferent de la cine provine.
Pentru a putea stabili natura actului juridic va trebui să ştim ce fel de raporturi juridice generează, modifică sau stinge (civil, de drept al muncii, administrativ, etc.). aşadar, încadrarea în una sau alte din categoriile de acte juridice nu este determinată de natura organului emitent, ci de caracterul raporturilor juridice, pe care actul juridic le generează, modifică sau stinge.

4)Voinţa juridică este supusă unui regim juridic specific.
Acest regim juridic este cunoscut sub denumirea de regim juridic administrativ , care cuprinde mai multe reguli de formă şi de fond privind emiterea actelor administrative, condiţiile de validitate, controlul actelorşi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării condiţiilor respective.
În mare măsură regimul juridic aplicabil actelor administrative de autoritate face obiectul de reglementare al Legii contenciosului administrativ, nr. 29/1990, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 59/1993.
Regimul juridic administrativ implică caracterul obligatoriu al actelor administrative. În primul rând, aceste acte sunt obligatorii pentru organul emitent cât timp nu au fost revocate, anulate sau abrogate.
În al doilea rând, actele administrative sunt obligatorii pentru toţi subiecţii de drept care desfăşoară o activitate ce intră sun incidenţa dispoziţiilor lor.
În al treilea rând, actele administrative sun obligatorii şi pentru organele superioare celor emitente. De exemplu, exercitând controlul activităţii unei universităţi de stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va trebui să ţină seama şi de prevederile cuprinse în charta acelei unităţi de învăţământ, legal adoptată în concordanţă cu principiul autonomiei universitare.
Obligativitatea nu există în situaţia în care organul superior emite acte administrative normative, deoarece acestea au o forţă juridică superioară actelor inferioare.

5)Actele administrative sunt executorii, ceea ce înseamnă că ele se execută din oficiu, fără a mai fi necesară intervenţia instanţelor de judecată în cazul actelor civile, comerciale, etc.

Există şi situaţii în care legi speciale conţin dispoziţii derogatorii. Cu titlu de exemplu, menţionăm că prin Legea nr. 50/1991 s-a stabilit că desfiinţarea construcţiilor neautorizate sau readucerea lor în starea iniţială, vor fi dispuse de instanţa de judecată, prin hotărâre, cu fixarea unor termene limită pentru executarea hotărârii.