Administratia publica centrala in Italia

Conform constituţiei din 29.12.1987 Spania este o monarhie constituţionala ereditara. Puterea legislativa exercitata de in parlament bicameral (Cortes) formata din senat (208 deputaţi)
Aleşi prin vot direct si congresul deputaţilor din 350 de membri cu un mandat de 4 ani. Congresul este superior senatului are mai multe atribuţii specifice si poate revoca deciziile celelalte camere. Congresul e compus din membri aleşi din vot direct in cadrul districtelor electorale, numărul de reprezentanţi ai provinciei depinde de numărul populaţiei. Pentru senat se aleg cite 4 senatori din fiecare provincie. Comunităţile autonomice desemnează cite un senator pentru fiecare milion de locuitori. Parlamentul isi desfăşoară activitatea in cadrul comisiilor, care au in principiu atributiia de a pregăti conţinutul actelor. Constituţia arata ca aceste comisii legislative constitue, elaborează si transmit proectele legeslative cind sesiunea plenara le deleagă competente.
Autoritatea executiva - prim min este propus si numit de rege, dupa consultarea partidelor politice. El poate schimba toti miniştrii si poate propune demiterea parlamentului. Biroui lui este format din: vice preşedintele guv, secretarul consiliului de miniştrii, ministrul pentru relaţia guvernului cu alte inctitutii, cabinetul preşedintelui guvernului. Consilul de miniştrii este şeful autorităţii executive, are următoarele funcţii:
• Politica - elaboraza politici ind si ext
• Reglare - responsabilitatea pentru aprobarea decretilor legilor
• Administrativa si econimica.
Cel mai inportant grup consultativ este consiliul de stat care trebue sa exprime o opinie realista despre lege, actele administrative la cererea guvernului.
Regele - are 2 categorii de funcţii: generice si specifice. Specifice - avizarea si promolgarea actelor. Convocarea si demiterea parlamentului, iniţierea referendumului naţional, propuneri către parlament prim min, poate prezenta şedinţele de miniştri, este comandantul foiţilor armate. Generice: Simbol al statului reprezentat in RI.
Italia - Preşedintele republicii dispune de prerogative clasice ale sefuşui in regimul politic parlamentar. Prim.min. este actorul principal in jocul politic intre executiv si legislativ. Preşedintele este ales de către parlament prin scrutin secret. In şedinţa comuna de către reprezentaţii regimurilor. Este desemnt candidatul care obţine 2/3 din voturile celor aleşi. Preşedintele are următoarele atribuţii:
a. Promulga legile adoptate de parlament, emite decrete cu valoare de lege.
b Trimite mesaje camenlor
c. Eutorizeaza prezentarea in camere a proiectelor de lege de către guvern
d. Numeşte funcţionarii de stat
e. Fixează referendumul popular
f. Acriditeaza si primeşte ambasadori
g. Ratifica trartate internaţionale
h. Este comandantul suprem al fortilor armatei
i. Exercita dreptul de graţiere, conferă decoraţii.
Preşedintele Italiei nu poarta răspundere pentru faptele savirsite in timpul exercetarii funcţie sale inafara de actele de inalta trădare
Puterea legislativa - Parlament bicameral (format din senat - 315 membri aleşi pe un mandat de 5 ani si camera deputaţilor 630 membri) Ambele camere au aceleas funcţii si autoritate, orce lege trebue sa fie aprobata de ambele camera. Desfăşurarea activităţii se face prin intremediul comisiilor permanente. Camera deputaţilor are 14 comisii, senatul 12. Comisiile parlamentare au autoritate in a dezbate actele normative primite de la govern si analiza propunirilor legislative formuiate de cealalalta camera.
Autoritatea executiva -Autoritatea executivă se exercită prin Consiliul de Miniştri numit de Preşedintele Republicii. Opţiunea Preşedintelui pentru Consiliul de Miniştri este formulată după un proces de consultare a partidelor politice desfăşurat sub conducerea Preşedintelui.
Cele mai importante componente ale Biroului Preşedintelui Consiliului de Miniştri sunt: Subsecretarul Biroului Preşedintelui Consiliului de Miniştrii, este principalul colaborator al Preşedintelui şi Secretarul Consiliului de Miniştri; Departamentele, câteva cu sarcini de coordonare, altele responsabile pentru activităţi desfăşurate în sectoare specifice. Câteva ministere sunt conduse de miniştri fără portofoliu, echivalent cu un ministru de stat. Acestea sunt ataşate Biroului Preşedintelui Consiliului de Miniştri şi de obicei coordonează activitatea dintre diferite sectoare. Secretariatul Generai care coordonează activitatea diferitelor ministere.