Administratia publica de stat. Prefectul si prefectura

1. Introducere
In acest referat voi face o scurta prezentare a prefectului si al aparatului de specialitate al institutiei prefectului si anume prefectura.
Pentru inceput voi face o succinta clasificare a administratiei publice de stat.
Autoritatile publice care infaptuiesc, in concret, activitatea executiva sunt considerate astfel autoritati ale administratiei publice. Autoritatile administratiei publice sunt autoritati de stat sau locale, ceea ce implica, pentru asigurarea utilizarii sarcinilor lor, posibilitatea de a folosi forta publica a statului cu care sunt inzestrate.
Autoritatile administratiei publice difera in cadrul sistemului in functie de modul de formare, organizare, comepetenta etc. Cu alte cuvinte, autoritatile administratiei publice, conform anumitor criterii se clasifica astfel : dupa modul de formare ( autoritati ale administratiei publice alese si autoritati ale administratiei publice numite), dupa natura conducerii lor (autoritati ale administratiei publice colegiale si autoritati ale administratiei publice individuale), dupa competenta atribuita din punct de vedere al competentei teritoriale ( autoritati ale administratiei publice centrale de stat, autoritati ale administratiei publice teritoriale de stat si autoritati ale administratiei publice locale) , din punct de vdere al competentei materiale (autoritati ale administratiei publice cu competenta generala si speciala).
Aceasta succinta clasificare este edificatoare avand in vedere ca intreaga activitate a autoritatilor administratiei publice si actele juridice pe care acestea le adopta, depind in mare masura de modul de formare si organizare a acestora in cadrul sistemului autoritatilor publice.
In continuare voi face un scurt istoric al prefectului, si voi vorbi despre atibutiile, sarcinile, actele si raspunderea prefectului.


2. Prefectul
2.1. Istoricul institutiei prefectului in Romania
Dupa Unirea Principatelor Romane sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost promulgata Legea nr. 2/1864 prin care se reglementeaza impartirea administrativ-teritoriala a tarii in judete. Potrivit dispozitiilor acelei legi, prefectul era considerat reprezentantul puterii centrale pe plan local si administrator al intereselor locale.
Pe de alta parte, exista si un consiliu Judetean ca autoritate deliberativa care reprezenta interesele economice ale judetului, precum si un comitet permanent al acestuia ca structura executiva (dar si unele atributii deliberative).
Legislatia de inspiratie franceza, aplicata in Romania dupa Marea Unire din 1918, a atribuit prefectului o dubla calitate, si anume, de sef al serviciilor publice de specialitate desconcentrate in teritoriu, precum si aceea de reperezentant al guvernului in judet.
In calitate sa de sef al administratiei publice teritoriale, prefectul numea, schimba si concedia functionarii publici din serviciile de interes local.
In calitatea lui de reprezentant al guvernului, prefectul exercita atributiile de control si supraveghere asupra serviciilor publice de specialitate si asupra comunelor rurale si urbane.
Potrivit legilor referitoare la administratia publica din anii 1925 si 1936, prefectul era considerat functionar public, fiind recrutat dintre cetatenii care intruneau anumite calitati, dar nu din randul functionarilor.
Conform legislatiei din 1939, situatia politica a prefectului s-a modificat intrucat, prin infiintarea tinuturilor, judetele au devenit circumscriptii ale serviciilor publice de specialitate.
Prin decretul-lege din 1940 s-a revenit la institutia politica a prefectului, acesta fiind numit si revocat prin decret, dintre membrii partidului politic aflat la guvernare.
In prezent, conform art. 123 din Constitutie, prefectul este reprezentantul guvernului pe plan local si conduce serviciile publice desconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale, din unitatile administrativ-teritoriale.
In Franta, incepand din anul 1982, administratia publica teritoriala este realizata prin colectivitatile locale descentralizate si prin serviciile deconcentrate ale statului, care sunt conduse de prefect.
Legea franceza din 1982 a stabilit continutul ,,puterilor’’ prefectului, precum si rolul subprefectilor de arondisment in implemenatrea politicilor publice elaborate de guvern.
Fiecare prefect conduce o circumscriptie administrativa, astfel ca exista :96 de prefecturi departamentale, patru fiind in teritoriile numite ,, peste mari’’ ; 326 de prefecturi de arondisment, conduse de sub-prefecti, plus alte 13 in teritoriile de ,,peste mari’’ ; 22 de prefecturi de regiune, la care se adauga patru prefecturi de ,,peste mari’’ ; sapte prefecturi pentru zonele de aparare create in Franta dupa 1959 ;

2.3. Reglementarea constitutionala
Din textul art. 123 din Constitutia Romaniei, rezulta ca prefectul este o autoritate de stat care-si exercita atributiile la nivelul unitatilor administrativ-teritiriale.
Ca atare, statutul juridic constitutional al prefetului se poate defini prin urmatoarele caracteristici : prefectul este reprezentantul guvernului in teritoriu ; acest statut ii cofera prefectului aptitudinea de a veghea pentru ca activitatea consiliilor locale si a primarilor sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legale ; este conducatorul serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale ; prefectul mai exercita atributii de tutela administrativa in virtutea faptului ca are dreptul de a ataca in fata instantelor de contencios administrativ actele emise de celelalte autoritati ale administratiei publice, atunci cand le considera ilegale.
Prin normele de drept constitutional s-a precizat si locul pe care-l ocupa prefectul in sistemul autoritatilor administratiei publice.
Astfel, prin art. 123 (4) se prevede in mod expres ca : ,,Intre prefecti, pe de o parte consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare.’’
In sens contrar, rezulta ca intre prefecti si celelalte autoriati ale administartiei publice locale exista raporturi de alta natura, respectiv de colaborare si cooperare. Potrivit opiniei unor autori, aceste raporturi constituie o garantie a faptului ca partile pot sa-si desfasoare activitatea fara presiuni si imixtiuni.
Prefectul este asa cum sustinea Prof. M. Waline, o creatie napoleoniana , ea a fost create in anul al VIII-lea de la Mare Revolutie Franceza, pana la modificarea Constitutiei Frantei din anum 1958, prefectul era reprezentantul guvernului si sefului administratiei departamentului in care functiona.
Din punct de vedere al terminologiei, prefectul este de origine latina prefectus si il gasim pentru prima data in Roma antica, in varful ierarhiei functionarilor imperiali, cu urmatoarele titluri : praefectus praetorio – commandant al garzii imperiale, care va dobandi puteri comparabile cu ale sefilor de guverne din satatele burgheze; praefectus urbi – investit cu atributii politienesti; praefectus annonae- insarcinat cu aprovizionarea Romei. Toate aceste trei categorii se oranizau la nivelul provinciilor, unitatilor administrative ale statului roman, si il reperezentau si actionau in numele si pentru Imparat .
Autonomia locala, mai ales într-un stat unitar, nu poate fi conceputa decât în anumite limite. Nu se poate admite ca într-un stat de drept sa fie nesocotita legea, autoritatea executivului central sau a justitiei datorita aplicarii principiului autonomiei locale. Autonomia locala nu poate fi realizata decât în cadrul principiilor statului de drept, principiul autonomiei locale fiind unul dintre acestea. De aici legatura organica care trebuie sa existe între autonomia locala si lege, dintre interesele locale (comunale, orasenesti, municipale, judetene) si interesele nationale exprimate prin lege. Asa se explica de ce, în toate tarile democratice, la nivelul unitatii administrativ-teritoriale de nivelul cel mai înalt, a fost instituit un reprezentant al statului, al puterii executive, cu rolul de a veghea asupra aplicarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale, organizate pe baza autonomiei administrative. Dupa sistemul francez, acest rol, la noi, l-a avut prefectul, situatie reglementata si de Constitutia adoptata în anul 1991, care la articolul 122, alin. 2, prevede: Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, din unitatile administrativ-teritoriale. Se observa ca, pe baza principiului deconcentrarii, are loc transferul unor atributii ale autoritatii centrale ca si a dreptului de tutela administrativa de la organele centrale ale statului (Guvernul) la reprezentantul local al acestuia (prefectul). Prefectului i s-au stabilit sarcini de administratie generala, cum ar fi coordonarea pe plan local a activitatii serviciilor teritoriale ale ministerelor, precum si exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor administrative ale autoritatilor publice locale.
In Romania, functia de prefect a fost instituita prin Legea pentru consiliile judetene nr. 396 din 2/14 aprilie 1864 care, in art. 91 prevedea ca ,, prefectul, ca cap al administratiei judetene, dirige toate lucrarile acestei administratiuni si executa hotararile consiliului judetean’’.
Functia de prefect a fost reinfiintata prin Constitutia Romaniei din 1991 si prin aLegea nr. 69/1991 privind administratia publica locala fiind statuata la ora actuala de Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala si din Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului.

2.4. Regimul juridic al institutiei Prefectului
Dupa 1991, prefectul a jucat un rol important pentru administratia gevernamentala el fiind trimisul acestuia in teritoriu, respectiv trimisul politic. De asemenea, pana la revizuirea Constitutionala acesta era doar coordonator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte oragane de specialiatate.
Ca reprezentat al Guvernului, dar mai ale ca autoritate unipersonala, prefectul poate fi supus ,,jocului politic’’, iar functia sa poate avea caracter politic, dar nimic nu sa opritca, prin lege, prefectul sa fie inclus in sfera functionarilor publici. Acest fapt a fost realizat, de astfel, prin Legea nr. 340/2004 care precizeaza ca prefectul face parte din categoria inaltilor functionari publici (art. 9 al al. 1) care incepand cu 1 ianuarie 2006.
Prin urmare, prefectul dar si subprefectul fac parte, la momentul actual, din categoria inaltilor functionari publici abandonand categoria demnitarilor din administratia publica centrala. Statutul dublu de om politic dar si de asa zis, functionar public este cel care a caracterizat perioada de tranzitie spre functia publica.
Prefectul, de asemenea, poate propune Ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale masuri pentru imbunatatirea activitatii serviciilor publice deconcentrate, organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.
Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. El este numit de Guvern in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, la propunerea Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.
In calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul indeplineste atributii prin care : asigura, la nivelul judetului sau, dupa caz, al municipiului Bucuresti, aplicarea si respecatrea Constitutiei, a legilor, a ordonantelor si a hotararilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice ; actioneaza pentru realizarea in judet, respectiv municipiului Bucuresti, a obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare si dispune masurile necesare pentru indeplinirea lor, in conformitate cu competentele si atributiile ce ii revin, potrivit legii ; conduce, prin compartimentele proprii de specialitate, activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale ; stabileste, impreuna cu autoritatile administratiei publice locale, prioritatile de dezvoltare teritoriala ; verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judetean, ale consiliului local sai ale primarului ; dispune masurile corespunzatoare pentru prevenirea infarctiunilor si apararea drepturilor si a sigurantei cetatenilor, prin organele abilitate ; asigura folosirea, in conditiile legii, a limbii materne in raporturile dintre cetatenii apartinand minoritatilor nationale si serviciilor publice deconcentrate in unitatile administrativ-teritoriale in care acestia au o pondere de peste 20% si asigura realizarea planului de masuri pentru integrarea europeana.
Cat priveste calitatea sa de sef al serviciilor publice statale, se mentioneaza in legislatia din domeniu ca prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, observam ca nu se realizeaza nici o distinctie intre serviciile ministerelor si cele ale autoritatilor centrale de specialitate. In exercitarea acestei atributii, acesta poate propune ministrilor si conducatorilor celorlalte organe ale administratiei publice centrale organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale sanctionarea conducatorilor serviciilor publice deconcentrate din subordinea acestora.
Mai mult, el poate verifica masurile intreprinse de primar sau de presedintele consiliului judetean in calitatea lor de reprezentanti ai statului in unitatea administrativ-teritoriala si poate sesiza organele competente in vederea stabilirii masurilor necesare.
Astfel, in calitatea sa de reprezentant al Guvernului pe plan local, Prefectul asigura legatura operativa dintre fiecare ministru, respectiv conducator al organului administratiei publice centrale din subordinea Guvernului si conducatorului serviciului public deconcentrat din subordinea acestuia.
Ca autoritate de supraveghere a respectarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale, Prefectul are dreptul sa atace in contencios administrativ orice act ce emana de la consiliul ales, primar sau organ executiv creat, potrivit legii, la nivel judetean, atunci cand apreciaza ca acest act este ilegal.
Pentru a evita producerea unor efecte ireparabile, constitutia prevede principiul suspendarii de drept a actului atacat, fiind consacrata astfel, o norma de protectie atat a persoanei in fata unor eventuale abuzuri ale autoritatii administratiei publice locale, cat si a intereselor, nationale, in rapor cu cele locale.
Cu cel putin 10 zile inaintea introducerii actiunii, prefectul va solicita autoritatilor care au emis actul, cu motivarea necesara, renalizarea actului socotit nelegal, in vederea modificarii sau, dupa caz, a revocarii acestuia.
Introducerea actiunii de catre prefect se face in teremen de 30 de zile de la comunicarea actului. Actiunea este scutita de taxa de timbru.
Prefectul mai indeplineste si ale activitati, si anume : poate solicita primarului sau presedintelui judetean, dupa caz, convocarea unei sedinte extraordinare a consiliului local sau a consiliului judetean in cazuri care necesita adoptarea de masuri imediate, precum aprarea ordinii si linistii publice ; poate organiza unele achizitii publice prin programe comune ma multor servicii publice deconcentrate din judet, respectiv din municipiul Bucuresti ; prefectul analizeaza modul de realizare a actiunilor cu caracter interministerial care au ca scop cresterea calitatii serviciilor publice ; poate solicita institutiilor publice si autoritatilor administratiei publice documentatii, date exacte si informatii, iar acestea sunt obligate sa i le furnizeze, pentru indeplinirea functiilor si atributiilor ce ii revin, in cel ami scurt timp posibil si in mod gratuit.
Intreaga activitate a acestuia se intemeiaza pe principiile : legalitatii, impartialitatii si obiectivitatii ; transparentei si liberului acces la informatiile de interes public ; eficientei, profesionalizarii ; orientarii catre cetatean .
Aceste principii sunt de fapt conditionari ale exercitiului actiunii prefectului la nivel local, nerespectarea lor atragand respunderea legala a acestuia.
Pentru indeplinirea atributiilor si prerogativelor ce ii revin legii, prefectul este ajutat de doi subprefecti, respectiv trei pentru municipiul Bucuresti.
Prefectul si subprefectul fac parte din categoria marilor Functionari publici. Ei nu pot fi membri ai unui partid politic sau ai unor organizatii care au acelasi regim juridic, sub sanctiunea destituirii lor din functie.
Numirea prefectilor si subprefectilor, modificarea, suspendarea si incetarea raportului lor de serviciu sunt supuse regimului juridicc prevazut de Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici.

2.5. Actele prefectului

Capacitatea juridica de drept public a institutiei prefectului se exercita in exclusiviate de prefect. Exercitarea drepturilor si asumarea obligatiilor civile ale institutiei prefectului se realizeaza de catre acesta sau de catre o persoana anume desemnata prin ordinul sau.
Pentru indeplinirea atributiilor ce ii revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, acestea trebuie sa fie contrasemnate de subprefect care are sarcina de a le pune in aplicare.
Ordinele cu caracter normativ se publica in Monitoarele Oficiale ale Judetului sau ale municipiului Bucuresti, potrivit regelementarilor legale moment in care devin executorii.
Ordinele cu caracter individual, devine executoriu de la data comunicarii catre persoanele interesate iar cele emise in calitate de presedinte al Comitetului judetean pentru situatii de urgenta produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunostinta si sunt executorii.
Ordinele prin care se stabilesc masuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise dupa consultarea conducatorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.
Prefectii sunt obligati sa comunice ordinele ce stabilesc masuri tehnice conducatorului institutiei ierarhic superioare serviciului public deconcentrat. Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale pot propune guvernului masuri de anulare a ordinelor emise de prefect, daca le considera nelegale.
Prefectul de asemenea, poate propune ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale masuri pentr pentru imbunatatirea activitatii serviciilor publice deconcentrate, organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.
Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale comunica de indata prefectilor actele cu caracter normativ emise, iar acestia au obligatia de a le transmite serviciilor publice deconcentrate. Prefectul poate sesiza institutiile emitente cu privire la actele pe care le considera inoportune.

2.6. Raspunderea prefectului

Pornind de la natura juridica a functiei prefectului, care este politico-administrativa, ajungem la concluzia ca si raspunderea prefectului poate fi politica sau administrativa . Ca functie politica, functia prefectului se exercita atat timp cat guvernul considera util ca o anumita persoana sa o exercite ; prefectul poate fi schimbat din functie pe criterii politice potrivit jocului de aliante dintre partidele care participa la guvernare ; el este schimbat din functie o data cu schimbarea guvernului care l-a numit ; in cazul mentinerii aceluiasi puteri politice el trebuie oricum reconfirmat in functie , raspunderea juridica a prefectului intervine in virtutea aceluiasi principiu al legalitatii . Prefectul raspunde juridic in cazul in care instanta de contencios considera ca prefectul ataca actele in mod abuziv si cu rea-credinta ; intrucat reaua-credinta este greu dovedit in instanta, rezulta ca prefectul este aparat de raspundere . Raspunderea juridica a prefectului nu poate fi nici de natura civila, nici de natura penala, deoarece el actioneaza ca autoritate publica (nu ca persoana privata), raspunderea poate avea numai caracter administrativ-patrimonial la cererea persoanei vatamate, prin contenciosul administrativ de plina jurisdictie . Desi legea nu reglementeaza care este calea de atac impotriva actelor prefectului, consideram ca sunt aplicabile prevederile art.1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrative .
Prin urmare, anularea ordinelor prefectului tine de competenta Curtilor de Apel de la sediul reclamantului, in cazul persoanelor juridice, sau de la domiciliu, in cazul persoanelor fizice.

3. Aparatul de specialitate al institutiei prefectului – prefectura

In vederea exercitarii prerogativelor care ii revin Prefectului, potrivit Constitutiei si altor legi, s-a organizat si functioneaza institutia prefectului – prefectura, sub conducerea acestuia. In stitutia prefectului este o institutie publica cu personalitate juridica, cu patrimoniu si buget propriu, iar seful ierarhic este ordonator tertiar de credite.
Sediul institutiei, denumit prefectura, este municipiul resedinta de judet, intr-un imobil proprietate publica a statului, a judetului sau a municipiului, dupa caz.
Structura organizatorica a aparatului institutiei prefectului cuprinde : directii, servicii, birouri si alte compartimente.
Pentru exercitarea atributiilor conferite de lege, institutia are personal format din functionari publici, functionari publici cu statut special si personal contractual. Numirea, respectiv incadrarea, precum si eliberarea din functie a lor se efectueaza prin ordin al prefectului.
In realizarea rolului sau, aparatul de specialitate al institutiei prefectului indeplineste atributii in domenii ce privesc :
1. aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor si a celorlalte acte normative ;
2. verificarea legalitatii actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si contenciosul administrativ’
3. realizarea politicilor nationale, a celor de integrare europeana si a planului de masuri pentru integrare europeana si intensificare a relatiilor externe;
4. buna organizare si desfasurare a activitatii pentru situatii de urgenta, precum si la pregatirea si conducerea la indeplinire a masurilor de aparare care nu au caracter militar ;
activitatea de eliberare si de evidenta a pasapoartelor simple ;
5 .regimul permiselor de conducere, al certificatelor de inmatriculare a autovehiculelor si al placilor cu numere de imnatriculare etc.
Noua configuratie a institutiei prefectului a stabilit si crearea cancelariei prefectului dupa modelul celei a Primului-ministru. Acesta este un compartiment organizatoric distinct, care cuprinde urmatoarele functii de executie de specialitate : directorul cancelariei, 2 consilieri, un consultant si secretarul cancelariei. Tot acest personal este numit sau eliberat din functie de catre prefect si isi desfasoara activitatea in baza unui contract individual de munca incheiat, in conditiile legii, pe durata exercitarii functiei publice de catre inaltul functionar public.
Prefectul poate organiza, prin ordin dar numai cu avizul conform al Ministerului de resort, oficii prefecturale in judetele cu o suprafata intinsa, cu localitati amplasate la mari distante de resedinta judetului sau in mari aglomerei urbane. In municipiul Bucuresti acestea se pot organiza in fiecare sector.
Aceste oficii prefecturale functioneaza ca parte integranta a institutiei si asigura indeplinirea atributiilor specifice aparatului de specialitate al prefectului in unitatile administrative-teritoriale situate in raza lor de competenta. Ele sunt conduse de un sef de oficiu prefectural, a carui numire si eliberare din functie se fac de catre prefect.
Fiecare judet, respectiv in municipiul Bucuresti, functioneaza un colegiu prefectural condus de catre prefect care are ca scop asigurarea coordonarii activitatii serviciilor deconcentrate din judet, respectiv din municipiul Bucuresti, fiind organul consultativ al prefectului in realizarea atributiilor de conducere a serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organelor ale administratiei publice centrale organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.
In cadrul sedintelor de lucru, membrii colegiului prefectural raporteaza si analizeaza stadiul implementarii programelor, politicilor, strategiilor si planurilor de actiune de la nivelul judetului sau al localitatilor acestuia, respectiv de la nivelul municipiului Bucuresti, nevoile si dificultatile cu care se confrunta serviciile publice deconcentrate, propunand masuri in vederea imbunatatirii activitatii.
Colegiul prefectural analizeaza activitatea serviciilor publice deconcentrate si propune masuri in vederea imbunatatirii acesteia; stabileste domeniile si sectoarele in care este necesara sau se poate realize cu eficienta actiunea coordonata a mai multor servicii publice deconcentrate; stabileste masurile necesare implementarii programelor, politicilor, strategiilor si planurilor de actiune adoptate la nivel national; organizeaza actiunile comune ale mai multor servicii publice deconcentrate in vederea realizarii unui sistem comun de management al informatiei, al resurselor materiale, financiare si umane.
In exercitarea atributiilor care ii revin colegiului prefectural adoptata hotarari prin vot deschis si cu maforitatea simpla a membrilor prezenti iar in cazul paritatii acestoar, votul prefectului decide.
Indrumarea si controlul ierarhic de specialitate asupra intregii activitatii a prefectilor si a institutiilor prefectului se asigura de catre Ministerul Interenlor si Reformei Administrative.


Bibliografie
1. Profesor univ. Dr. Ioan Alexandru, Lector univ. dr. Mihaela Carausan, Lector univ. drd. Sorin Bucur - ,,Drept administrativ’’, Editia aII-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000
2. Romulus Iulian Gheorghiu - ,, Drept administrativ’’, Editura Economica, Bucuresti,2005.
3. Anton Trailescu – ,, Drept administrativ’’, Editia 3, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008
4. Anton P. Parlagia, Viorel Pitu ,, Managementul administratiei publice’’, vol III- Alegerea, organizarea, si functionarea autoritatilor publice locale, Editura Societetea Ateneul Roman, Universitatea Ecologica, Bucuresti, 2000, p. 108.
5. M. Waline, Droit administrative, Paris, 1963, pg. 162.
6. E. Molcut, D. Oancea. Op.cit. p .35.