UNIVERSITATEA OVIDIUS
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
SPECIALIZAREA C.I.G
ANUL I GRUPA IV

STUDENT ANTONOV C. CATALIN

REFERAT

BILANTUL CONTABIL, CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

INDRUMATOR CONF. DR. PROF.
TRAIAN NICOLAE

CUPRINS

BILANTUL CONTABIL……………………………… ……3

1. STRUCTURA ACTIVULUI SI PASIVULUI BILANTIER……………... 3
2. ABORDARILE PATRIMONIULUI…………………………………………4
3. STRUCTURI PRIVIND SITUATIA PATRIMONIULUI………...……….5
4. FUNCTIILE PATRIMONIULUI…………………………………………… 6
5. STRUCTURAREA ASPECTULUI FINANCIAR AL BILANTULUI
CONTABIL……………………………………………………………………….6

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE……………………7

1. IMPORTANTA SI SEMNIFICATII……………………………………….. 7
2. PREZENTAREA SCHEMEI DE CONT………………………………….8
3. STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE IN NORMALIZAREA CONTABILA INTERNATIONALA……………………..9


BILANTUL CONTABIL

Structurile calitative folosite pentru modelarea situatiei patrimoniului sunt cele de activ si pasiv Ele se explica si definesc simultan prin prisma ecomnomicului, juriticului si financiarului.
Din punct de vedere juridic activul, prin compozitia lui grupeaza elementele in bunuri reale si creante(drepturi asupra persoanelor)iar pasivul in capital propriu si datorii.
Prin prisma economica in subdiviziunile activului si pasivului trebuie sa se faca distinctie intre structurile privind activitatea de imvestitie si activitatea de exploatare,astfel activul se imparte in activ de imvestitie si in activ de exploatare (stocuri creante ,lichiditati), iar pasivul in capitaluri si datorii, din care, datorii financiare si datorii de exploatare.
Perspectiva financiara grupeaza activele in fuctie de lichiditatea acestora ,iar pasivul, in functie de exigibilitatea lor (termen de plata).
Astfel putem deprinde in structura activului active durabile stocuri active realizabile si disponibile(lichiditatii)iar cea a pasivului in capitaluri permanente (pe termen lung )si pe termen scurt.In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria resurse economice ,activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica sau sociala iar pasivul ,originea resurselor(provenienta acestora).
In cadrul activului sunt delmitate utilizari permanente sau durabile de resurse sub forma de bunuri de imvestitie ,utilizari temporare sau curente sub forma de stocuri ,creante si valori mobiliare de plasament.
Pasivul prin structura sa delimiteraza cele trei modalitati de formare a resurselor si anume:
Resurse permanente sau pe termen lung ,furnizate de proprietar (individual sau asociatii), resurse temporare curente,asigurate de terti (furnizori, banci, obligatari), si resurse rezultat,sub forma profiturilor realizate in cadrul fiecarui exercitiu financiar.
Astfel, privind in genere, putem spune ca activul,prin componenţa sa evidentieaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (surse proprii-straine)si exigibilitatea lor.
Analizat prin prisma teoriei modelarii,bilantul contabil este simultan un model structural si global, prin intermediul caruia se asigura o reprezentare a patrimoniului pornind de la partile sale
componente catre caracteristicile de ansamblu.
Astfel in cadrul bilantului contabil.patrimoniul este reprezentat prin prisma activului si pasivului,
in cadrul activului, elementele multimii de activ fiind grupate in raportul destinatiei bunurilor economice utilizate si gradul de lichiditate in active imobilizate,circulante, si active de regularizare si asimilate .La randul lor activele imobilizate sunt diferentiate in imobilizari necorporale corporale si financiare ,cele circulantre sunt impartite in raport de forma pe care o imbraca in stocuri de productie in curs de executie ,creante ,plasamente si disponibilitati banesti.
Cat priveste pasivul, elementele multimii de pasiv sunt grupate in raport de caile de formare a surselor de finantare in capitaluri proprii,provizioane pentru riscuri si cheltuieli si pasive de regularizare precum si in functie de gradul lor de exigibilitate, permanente si curente.
Dispunerea activului in cadrul bilantului contabil este de regula cea imversa lichiditatii activelor, de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale,pana la cele mai lichide,adica catre disponibilitatile banesti,care,imbraca deja forma de bani.Analizand elementele pasivului putem observa dispunerea acestora imvers exigbilitatii surselor de finantare incepand cu elementele capitalului propriu, continuand cu datoriile pe termen lung si cu cele curente sau pe termen scurt.
Astfel, structura bilantiera poate prezenta mai multe forme(abordari) folosind elementele patrimoniale in mai multe abordari:
I. Prima dintre acestea se bazeaza pe conceptul de patrimoniu ,definit ca ansamblul bunurilor corporale si necorporale , al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat.Astfel, pornind de la acest concept bilantul poate fi privit in mai multe moduri:
A)ECONOMIC JURIDIC

PARTEA ECONOMICA pune in fata utilizarile cu resursele,generand urmatoarea ecuatie:


UTILIZARI= RESURSE
SAU
ACTIV = PASIV



Acest tip de bilant permite sa raspunda unor intrebari,cum ar fi:
-de unde provin fondurile necesare finanterii necesitaitlor inteprinderii ?
-care sunt necesitatile si care a fost utilizarea data resurselor de care intreprinderea a dispus?
astfel de intrebari ofera posibilitatea unei previzionari si dezvoltarii viitoare a societatii.

A doua si ultima abordare bilantiera “patrimoniala” ABORDAREA JURITICA prezinta bilantul ca o lista de drepturi de proprietate si creante inscrise in activ,si de obligatii catre terti care sunt inscrise in pasiv
Aceasta abordare are la baza o relatie care este urmatoarea:
SN = A-D



SN-situatia neta(capitalurii propri)
A-active
D-datorii fata de terti



STRUCTURI PRIVND SITUATIA PATRIMONIULUI

ACTIV PASIV

1)ACTIVE IMOBILIZATE
-imobilizari - necorporale
-corporale
-financiare
2)ACTIVE CIRCULANTE
-stocuri de productie in curs de executie
-creante
-disponibilitatii
3)ACTIVE DE REGULARIZARE SI ASIMILATE 1)CAPITALURI PROPRII
-capital
-rezerve
-rezultat (profitul cu +;pierderea cu -)
-alte capitaluri proprii
2)PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI
3)DATORII
-imprumuturi si datorii financiare
-alte datorii
4)PASIVE DE REGULARIZARE
Concluziv, indiferent de modul ales pentru ierarhizarea elementelor patrimoniale in activul si pasivul bilantului,necesar este ca in aceasta ordine sa se asigure o corelatie intre lichiditatea activelor si exigibilitatea pasivelor.

BILANTUL CONTABIL
Incheiat la data………
-in lei-


ACTIV PASIV
-mijloace fixe…………500 000
-materii prime………...100 000
-productie in curs de
executie………………..50 000
-produse finite………....30 000
-clienti………………….40 000
-efecte comerciale de
primit…………………..20 000
-capital social………….500.000
-rezerve…………………50.000
-rezultatul exercitiului…..42.000
-credite bancare
pe termen lung………...200.000
-credite bancare
pe termen scurt………….50.000
-furnizori………………..30.000

Schema prezentata mai sus este cunoscuta sub forma de tablou bilantier, sau bilant cu sectiuni separate.Ea se intemeiaza pe ecuatia fundamentala:

Activ=Capital Propriu+Datorii


Un alt gen de abordare se bazeaza pe finalitatea bilantului de a raspunde nevoilor analizei economico-financiare.
Astfel, modelul de bilant lansat de noul sistem contabil romanesc prevede o structurare a activelor dupa destinatia lor ,iar a pasivelor dupa originea lor.Plecand de la acest model,printr-o regruparea posturilor bilantiere,se poate ajunge la o abordare de tip FUNCTIONAL.
Prezentarea functionala a bilantului este urmatoarea:



FUNCTIA DE IMVESTITII
ACTIV IMOBILIZAT CAPITALURI PROPRII
STOCURI+CREANTE-CLIENTI-DATORII FURNIZORI

DATORII
FINANCIARE
TITLURI DE PLASAMENT

FUNCTIA DE EXPLOATARE FUNCTIA DE FINANTARE


In aceasta perspective criteriile de lichiditate-exigibilitate suntcriterii secundare de clasificare,activele fiind clasificate in ordinea crescatoare a lichiditatilor,iar pasivele ,in ordinea descrescatoare a exigibilitatii lor.
Printr-o prelucrare adecvata a bilantului funjctional se poate face trecerea la bilantul financiar.Pentru aceasta,elementele de active si pasiv trebuie reclasificate dupa criteriul duratei:elemente cu o durata de peste un an si elemente cu o durata de sub un an.
Astfel,sub aspectul financiar,orice bilant se descompune in trei mari grupe:
1)FONDUL DE RULMENT(FR), care reprezinta totalul capitalurilor permanente (adica capitaluri proprii+imprumuturi pe termen lung)diminuate cu activele imobilizate.
2)NECESARUL IN FOND DE RULMENT(NFR),care reprezinta stocuri si creante din exploatare si in afara explatarii –datorii din exploatare si din afara exploatarii
3)TREZOERIA(T)care este egala cu disponibilitatii-imprumuturi pe termen scurt si conturi bancare creditoare

Acesti trei indicatori informeaza asupra echilbrului financiar al inteprinderii prin relatia:



FR-NFR=T

Aceasta relatie de echilibru, rod al abordarii de tip financiar, evidentieaza faptul ca echilibrul financiar al inteprinderii este consecinta deciziilor luate de inteprindere pe termen scurt(privind gestiunea stocurilor,politica de credit comercial fata de clienti, relatiile de deconectare cu furnizorii e.t.c) cat sip e termen lung(privind imvestitiile si acoperirea lor cu resurse de finantare permanente)

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment dat,indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.
In aceasta optica,inteprinderea devine un centru de calcul economic,calculul avand la baza:
- valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite genericVENITURI;
- valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie
Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime valorica pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile,sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.
In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel, profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.
In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
-sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala)
-sub forma de lista(schema verticala)
Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de inteprindere in cursul exercitiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului.
Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii,contul de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii,a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.
Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe scheme de cont de profit si pierdere.

SCHEMELE DE CONT DE REZULTATE PROPUSE DE DIRECTIVA a IV-a
SE POT REPREZENTA ASTFEL:

STRUCTURA DETALIATA A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE FORMAT “LISTA” CU PREZENTAREA CHELTUIELILOR DUPA NATURA LOR

Marimea reala acifrei de afaceri.
Variati stocurilor de produse finite si lucrari in curs de executie.
Lucrari efectuate de intreprindere pentru sine si inregistrate in activ.
Alte venituri de exploatare.
a) Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile.
b) Alte cheltuieli externe.
Cheltuieli de personal.
a) Corectarile de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizarile corporale si necorporale.
b) Corectarile de valoare privind elementele activului circulant, in masura in care ele depasesc corectarile normale de valoare in cadrul intreprinderii.
Alte cheltuieli de exploatare.
Venituri ce provin din participatii, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile legate.
Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat, cu mentionare separata a celor ce provin de la intreprinderile legate.
Alte dobanzi si venituri asimilate, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile legate.
Corectarile de valoare privind imobilizarile financiare si valorile mobiliare apartinand activului circulant.
Dobanzi si cheltuieli asimilate cu mentionarea separata a celor ce vizeaza intreprinderile legate.
Impozitul asupra rezultatului care provine din activitatile ordinare.
Rezultatul care provine din activitatile ordinare dupa impozitare.
Venituri extraordinare.
Cheltuieli extraordinare.
Rezultate extraordinare.
Impozitul asupra rezultatelor extraordinare.
Alte impozite care nu figureaza in posturile anterioare.
Rezultatul exercitiului


STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE IN NORMALIZAREA CONTABILA INTERNATIONALA

Organismul international de normalizare contabila (IASC) , considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.
In “Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare” denumit uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:
- veniturile
- cheltuielile

Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.
In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc)

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:
- cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc.
- pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe
naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii.

Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara respectarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul de rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obtinerea venitului respectiv.



BIBLIOGRAFIE:

1. Conf.Prof.Dr. Traian Nicolae-Bazele Contabilitatii
2. Octavian Bojian - Bazele Contabilitatii
3. Negescu Ion - Bazele Contabilitatii
4. Oprea Calin – Bazele Contabilitatii