1. Definirea şi structura imobilizărilor

Activele imobilizate reprezintă bunul şi valorile destinate a servi o perioadă îndelungată în activitatea egenţilor economici, adică nu se consumă la prima lor utilizare, valoarea lor recuperându-se eşalonat prin includerea în cheltuielile mai multor exerciţii, în funcţie de durata de folosire.
Sub aspectul structurii, contabilitatea diferenţiază următoarele categorii de active imobilizate:
a) imobilizări necorporale – cuprind toate acele valori economice care nu se manifestă ca un bun material, concret
Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii, fie pentru a se închiria terţilor, fie pentru scopuri administrative. Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoane juridice şi costul său poate fi evaluat în mod credibil. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui direct sau indirect la fluxul de numerar.
În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
- cheltuielile de constituire
- cheltuielile de dezvoltare
- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi alte valori
- fondul comercial
- alte imobilizări necorporale
- imobilizările necorporale în curs de exerciţiu
b) imobilizări corporale – cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată în activitatea întreprinderilor
Imobilizările corporale sunt active care:
- sunt deţinute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producţia proprie de bunuri sau prestare de servicii, pentru a fi date terţilor sau pentru a fi utilizate în scopuri administrative
- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de 1 an
- au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare

Imobilizările corporale cuprind:
- terenuri şi amenajări la terenuri
- construcţii
- instalaţii tehnice şi maşini
- mobilier, aparatură de birotică, echipamente de protecţie a valorilor
- imobilizări corporale în curs de execuţie
c) imobilizări financiare – cuprind valorile financiare, investiţiile de întreprindere în patrimoniul altor societăţi
Acestea se compun din:
- titluri de participare
- interese de participare
- alte titluri imobilizate
- creanţe imobilizate

2. Organizarea contabilităţii activelor imobilizate

Organizarea presupune definirea obiectivelor, precizarea factorilor specifici, organizarea documentaţiei primare, organizarea contabilităţii analitice şi alegerea sistemului.

1. Obiective:
- delimitarea fiecărei categorii, a fiecărui obiectiv de natura imobilizărilor şi determinarea valorii de intrare a lui în funcţie de categorii şi feluri de imobilizări, precum şi de pe urma utilizării, şi stabilirea valorii rămase neamortizate
- asigurarea informaţiilor şi a metodologiei de evaluare a deprecierii în timp a imobilizărilor şi a recuperării valorii prin aprovizioane şi provizioane
- stabilirea aporturilor activelor imobilizate la venituri şi rezultate ca urmare a gestionării şi valorificării prin concesiune, cesiune, încheiere

2. Factorii specifici:
- particularităţile organizatorice ale întreprinderii care influenţează structura imobilizărilor pe categorii şi obiective
- caracteristicile diferitelor categorii de imobilizări care influenţează tipurile de date primare în care se consemnează operaţiile privind intrarea, ieşirea şi deprecierea imobilizărilor
- sistemul de amortizare adoptat
- poziţia activelor imobilizate faţă de patrimoniul întreprinderii (proprii, concesionate, închiriate)

3. Organizarea documentaţiei primare
Pentru consemnarea operaţiilor privind intrarea imobilizărilor, mişcarea, inventarierea, evaluarea deprecierilor imobilizărilor, precum şi pentru operaţiile de ieşire din patrimoniu trebuie precizate documentele ce se cer întocmite pentru fiecare din aceste operaţii.
Documentele privind imobilizările sunt proiectate printr-un nomenclator al documentelor financiar-contabile elaborat de M.F.P. unde sunt date modele de documente şi precizări privind completarea, verificarea, circulaţia şi arhivarea lor.

4. Alegerea sistemului de conturi şi a formei de contabilitate
În cadrul organizării contabilităţii activelor imobilizate trebuie să se nominalizeze conturile sintetice de gradul I şi II utilizabile pentru aceste active şi să se precizeze registrele contabile cu care se va opera potrivit formei contabile alese.
Contabilitatea activelor imobilizate se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 2, conturi de imobilizări din care fac parte următoarele grupe:
20 – „Imobilizări necorporale”
21 – „Imobilizări corporale”
23 – „Imobilizări în curs”
26 – „Imobilizări financiare”
28 – „Amortizări privind imobilizările”
29 – „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”

I3. Contabilitatea constituirii şi utilizării imobilizărilor necorporale

3.1. Contabilitatea cheltuielilor de constituire

Cheltuielile de constituire sunt cheltuieli ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea persoanelor juridice şi constau în:
- taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare
- cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni
- cheltuieli de prospectarea pieţei, de publicitate şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea sau extinderea activelor persoanelor juridice
Evidenţa cheltuielilor ocazionate de dezvoltarea persoanelor juridice se realizează cu ajutorul contului 201 – „Cheltuieli de constituire” (A).
În debit se înregistrează:
- cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea persoanelor juridice prin creditul conturilor 512, 531, 404, 462
În credit se înregistrează:
- cheltuielile de constituire amortizate integral prin debitul contului 280
Soldul debitor reprezintă valoarea cheltuielilor de constituire existente.
201 = 531(512)  pentru extinderea activităţii, când există conturi la bancă sau casierie
201 = 462 201 = 404
462 = 5121(5311) 
6811 = 2801
2801 = 201

3.2. Contabilitatea cheltuielilor de dezvoltare

Dezvoltarea este aplicarea rezultatelor unor cercetări sau a altor cunoştinţe în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării lor.
Exemple de activităţi de dezvoltare:
- proiectarea, construcţia şi testarea produselor intermediare sau folosirea prototipurilor şi modelelor
- proiectarea, construcţia şi testarea unor alternative pentru aparatele, produsele, procesele sau serviciile noi sau îmbunătăţite
Cheltuielile de dezvoltare capitalizate reţinute ca imobilizări necorporale sunt recuperate în exerciţiul următor prin procesul de amortizare pe o durată de cel mult 5 ani.
Contabilitatea cheltuielilor de dezvoltare se realizează cu ajutorul contului 203 – „Cheltuieli de dezvoltare”.
Contul 203 (A)
În debit se înregistrează:
- lucrările şi proiectele de dezvoltare efectuate pe cont propriu sau achiziţionate de la terţi prin creditul conturilor 233, 721, 404
În credit se înregistrează:
- valoarea neamortizată a cheltuielilor de dezvoltare cedate prin debitul contului 658
- cheltuielile de dezvoltare amortizate integral, precum şi cele aferente brevetelor, licenţelor, prin debitul conturilor 280, 205
septembrie 6xx = % 450.000.000
3xx 100.000.000
4xx 300.000.000
5xx 50.000.000
233 = 721 450.000.000
203 = 404
6811 = 2803
oct. 6xx = % 75.000.000
3xx 50.000.000
4xx 20.000.000
5xx 5.000.000
203 = % 525.000.000
233 450.000.000
721 75.000.000
Soldul debitor reprezintă valoarea cheltuielilor de dezvoltare existente.

BIBLIOGRAFIE:
1. Contabilitatea financiară (vol I), Editura De Vest, Timişoara, 1994, EPURAN, BĂBĂIŢĂ, GROSU
2. Contabilitatea financiară (vol II), Editura De Vest, Timişoara, 1995, EPURAN, INEOVAN, PEREŞ, COTLEŢ
3. Managementul contabilităţii româneşti, Editura Intercreda, Deva, PÂNTEA
4. Standardele internaţionale de contabilitate (2000, 2001)
Ordinul ministrului finanţelor publice 94/2001 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu directiva a 4-a a CEO şi cu standardele internaţionale de contabilitate; ordinul ministrului finanţelor publice 306/2002 pentru aplicarea reglementărilor privind armonizarea contabilităţii cu directiva a 4-a. Legea contabilităţii 82/1991 republicată în august 2002.