Consumul reprezintă partea din venit cheltuită pentru cumpărarea de bunuri şi servicii destinate satisfacerii directe a trebuinţelor personale ale populaţiei şi/sau necesităţilor generale ale societăţii.

Trebuie să se facă distincţie între consumul final şi consumul intermediar. Consumul final reprezintă ansamblul cheltuielilor care permit satisfacerea directă a nevoilor agenţilor economici, fără a participa sau a contribui la creşterea producţiei. Spre deosebire de acesta, consumul intermediar desemnează consumul efectuat în vederea producerii de bunuri şi servicii. Consumul intermediar al unui produs reprezintă cantitatea din acel bun care dispare, fie prin încorporare în noi produse, fie prin distrugere în procesul de producţie. Prin consum se realizează scopul final al oricărei producţii, satisfacerea efectivă a necesităţilor fiziologice, spirituale, sociale, etc. ale omului. Structura consumului este complexă, din acest punct de vedere distingându-se mai multe criterii de clasificare: 1. după destinaţia nemijlocită, există: - consum public - cheltuieli curente pentru achiziţionarea bunurilor şi serviciilor de care au nevoie administraţiile publice şi alte organisme de stat: - consum privat - respectiv cel propriu unui individ (menaj) sau unei întreprinderi cu scop nelucrativ. 2. după obiectul lui, diferenţiem: - consum material - în privinţa produselor alimentare şi nealimentare; - consum de servicii. 3. după modul de procurare al bunurilor, întâlnim: - consum de mărfuri - rezultat din procesul de vânzare - cumpărare; - autoconsum - prin intermediul bunurilor fabricate chiar de utilizator. 4. după timpul necesar procesului, observăm: - consum curent - relativ la bunurile de unică întrebuinţare; - consum durabil - în raport cu produsele care-şi pierd utilitatea în mod treptat. Funcţiile consumului vizează elemente cum sunt: S orientarea obiectivelor producţiei; S realizarea scopurilor agenţilor economici, conform cererii de pe piaţă; S satisfacerea nemijlocită a necesităţilor materiale şi spirituale ale populaţiei (societăţii); S recunoaşterea utilităţii produselor şi serviciilor create (prestate); S determinarea modificărilor aportului muncii la crearea venitului naţional; S constituirea consumului drept condiţie a creşterii calităţii traiului printr-o serie de indicatori, între care: consumul mediu anual de produse alimentare raportat la un locuitor (în unităţi fizice şi în calorii); cheltuieli pentru consum pentru o familie; cheltuieli pentru asistenţă medicală; cheltuieli pentru educaţie, etc. Determinanţii consumului Foarte mulţi factori influenţează mărimea şi structura consumului. Un rol foarte important îl joacă venitul disponibil. Venitul personal disponibil (Vpd) se obţine pornind de la venitul personal (Vp) din care se scad impozitele directe. Vpd = Vp - Id Venitul personal disponibil reprezintă, cu alte cuvinte, venitul pe care îl pot cheltui gospodăriile familiale.