Copiuta evaluare economica 1. Explicaţi necesitatea evaluării economice şi financiare a unei întreprinderi. Procesul de evaluare economica are drept obiectiv: - stabilirea valorii de piaţa, - a valorii de circulaţie a bunurilor, activelor si întreprinderilor, - el constituie un instrument de orientare a operatorilor economici in spaţiul economic al tarii.

Necesitatea evaluării unei întreprinderi apare când in viata întreprinderii au loc unele schimbări semnificative cum sunt: - modificări in mărimea si structura capitalului social, - modificări in numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor, - acţiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje), - in cazul tranzacţiilor comerciale, - cu ocazia privatizării când elementele prezentate in bilanţul contabil nu reflecta valori de piaţa ci mai degrabă valori administrative, sau costuri istorice mult diferite de valorile juste 2. Explicaţi rolul bilanţului contabil în evaluarea unui activ sau a unei întreprinderi. Orice evaluare de active, firma sau societate etc. are ca punct de pornire bilanţul contabil, deoarece in el se reflecta volumul fondurilor proprii, piaţa, strategiile aplicate de firma, el reflecta situaţia patrimoniului, a averii acumulate de firma de la înfiinţare si rezultatele financiare obţinute in ultima perioada pentru care s-a incheiat. 3. Explicaţi diferenţele dintre preţ şi valoare. Preţul este suma de bani ce se poate obţine din vânzarea unui bun de bunăvoie, intre părţi aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii in care preţul este determinat obiectiv. Stabilirea preţului presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune sa determine preţul ci gama de valori, respective zona in care ar putea începe negocierea si care ar putea probabil sa se situeze preţul. Valoarea unui bun se fondează pe noţiune de schimb, se poate considera astfel ca valoarea comerciala constituie punctul de echilibru in care vânzătorul accepta sa vândă si comparatorul sa cumpere. Valoarea depinde de unele criterii sau factori care influenţează dorinţa de a cumpăra sau vinde; aceste criterii pot fi subiective, de natura psihologica sau economica si obiective, prin aplicarea unor metode de evaluare care abordează atât separate cat si împreuna, latura patrimoniala si profitabilitatea bunului, activului sau întreprinderii in ansamblul sau. 4. Clasificaţi diferitele tipuri de evaluări. Din punct de vedere al utilizatorului evaluării - evaluări contabile - evaluări administrative (cele solicitate de administrator) - evaluări bazate pe expertiza si diagnostic Din punct de vedere al obiectului evaluării: - evaluări de întreprinderi - evaluări de bunuri - evaluări de grupe de bunuri Din punctul de vedere al scopului evaluării: - evaluări efectuate in concordanta cu cerinţele statutare - evaluări contractuale - evaluări generate de iniţiative antreprenoriale (fuziuni, suplimentari de fonduri, transferai activelor nete, oferte publice iniţiale, răscumpărări manageriale) evalurari in scopuri comerciale, fiscale 5. Care este rolul diagnosticului în evaluarea întreprinderii? Rolul diagnosticului in evaluarea întreprinderii: - este de a orienta evaluatorul in etapa de evaluare propriu-zisa respectiv in stabilirea ipotezelor de evaluare, - alegerea metodelor, - ajuta la anticiparea viitorului firmei, - la depistarea factorilor de risc si - la stabilirea ipotezelor de evaluare scara valorilor determinate prezentate in raportul final. 6. Definiţi valoarea de piaţă. Valoarea de piaţa reprezintă suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata la data evaluării, intre un cumpărător si un vânzător, hotărâţi si avizaţi, care acţionează in cunoştinţa de cauza, prudent si fără constrângeri, intr-o tranzacţie echilibrata după un marketing adecvat. 7. Definiţi valoarea justă. Valoarea justa reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre doua părţi aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv. 8. Definiţi valoarea actuală a unui bun. Valoarea actuala a unui bun este valoarea actualizata a viitoarelor intrări nete de numerar, care urmează a fi generate de derularea normala a activităţii întreprinderii. Valoarea actuala = valoare de utilitate 9. Definiţi valoarea de origine. Valoarea de origine, cunoscuta si sub numele de valoare istorica sau de achiziţie reprezintă totalitatea costurilor necesare pentru achiziţionarea si punerea bunului sau activului in stare de utilizare sau de folosire. 10. Definiţi valoarea de utilizare. Valoarea de utilizare = valoare de inlocuire Valoarea de utilizare reprezintă totalitatea costurilor necesare pentru dobândirea unui bun susceptibil a fi folosit in acelaşi scop, in aceleaşi condiţii de utilizare, având aceeaşi durata prezumata de folosinţa si posedând aceleaşi performante ca si bunul supus reevaluării. 11. Prezentaţi trei momente din viaţa întreprinderii în care este obligatorie evaluarea pe baza de expertiza si diagnostic. - modificări in mărimea si structura capitalului social - modificări in numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor - acţiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje) 12. De ce este obligatorie evaluarea în cazul privatizării unei întreprinderi? - din punct de vedere patrimonial, majoritatea elementelor patrimoniale din bilanţurile societăţilor cu capital de stat nu reflecta valori de piaţa ci valori administrative, reevaluarea fiind necesara pentru stabilirea valorii de piaţa a bunurilor - din punct de vedere al rentabilităţii, trecutul întreprinderii trebuie considerat ca nereproductibil; nu toţi factorii care au determinat sau au influenţat profitul din bilanţurile societăţilor cu capital de stat pot fi extrapolate in perioada post privatizare - cumpărătorul nu investeşte pentru ce a obţinut fostul proprietar ca profit ci pentru ce va obţine le, de aceea profitabiliatea intreprinderii trebuie ragandita; - valoarea intreprinderii trebuie determinata in funcţie de gradul de utilitate a tuturor elementelor patrimoniale, cumpărătorul netrebuind sa fie penalizat pentru politica de investiţii a fostului proprietar, ştiut fiind ca un bun fără utilitate nu are valoare sau aceasta este nesemnificativa. Cu ocazia evaluării pentru privatizare, trebuie observata si analizata necesitatea unei eventuale restructurări. 13. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului juridic. Obiectivul ii constituie aprecierea situaţie juridice a societăţii in raport cu proprietarii, cu terţii sau cu salariaţii. Constatări - Ţinând seama de prevederile legale in vigoare expertul evaluator va stabili daca: - Societatea este constituita legal; - Exista acte si contracte privind drepturile de proprietate; - Exista contracte incheiate cu partenerii externi; - Exista acţiuni juridice in curs; - Exista contracte individule de munca; - Care este regimul fiscal al intreprinderii? Concluzia - După trecerea in revista a mijloacelor de realizare si a procedurilor de lucru se stabilesc: - Oportunităţile existente in mediul exterior întreprinderii, adică evoluţii cu un caracter previzibil pozitiv pt întreprinderea evaluata cum ar fi legislaţie si reglementari specifice favorabile. - Riscurile existente in mediul extern întreprinderii, adică evoluţii cu un efect previzibil negativ (invers oportunităţilor); - Punctele forte, adică atuurile ca urmare a unor factori, cum ar fi: . o buna organizare si funcţionare a întreprinderii; . contract si statut corespunzătoare; . relaţii contractuale corecte; . finanţare asigurata; . absenta litigiilor; . reglementari fiscale aplicate corecte; . obligaţii fiscale îndeplinite la timp; - Puncte slabe, adică deficiente constatate in organizarea si funcţionarea întreprinderii: . statutul si contractul necorespunzătoare situaţiei de fapt; . existenta unor litigii contractuale cu terţii si cu proprii salariaţi; . conflicte de munca; . obligaţii fiscale nerespectate 14. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului comercial. Obiectivul îl reprezintă determinarea locului ocupat pe piaţa de întreprindere in prezent si in viitor. Constatări a) Pornim de la nomenclatorul de produse sau la principalele activităţi ale întreprinderii se va calcula ponderea lor in volumul total al activităţii; b) Se va efectua o analiza a clienţilor cu pondere importanta sau mare si pentru aceştia durata de recuperare a creanţelor ;se vor analiza clienţii incerţi; c) Se vor analiza furnizorii; d) Se va identifica concurenta actuala si potenţiala; e) Se va analiza reţeaua de distribuţie a intreprinderii; f) Se va analiza gradul de permeabilitate a pieţei; g) Se va analiza tipurile de acţiuni promotionale făcute de întreprindere, cuantumul cheltuielilor publicitare, evoluţia politicii de promovare a produselor si a imaginii firmei; Concluzia • Oportunităţile • Riscurile • Punctele forte ca de ex: reţea de vânzare puternica, clienţi statornici, calitate f buna a produselor si serviciilor • puncte slabe ca de ex: produse si servicii scumpe si de o calitate indoielnica, cunosterea insuficienta a pietii. 15. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului tehnic, tehnologic şi de exploatare. Obiectivul consta in stabilirea măsurii in care mijloacele de producţie materiale răspund nevoilor actuale sau viitoare ale întreprinderii sau ale potenţialului cumpărător. Constatări - se impune cunoaşterea potenţialului de producţie la un moment dat si evoluţia sa in timp; - stabilirea dinamicii imobilizărilor; - stabilirea nivelului de amortizare; - stabilirea nivelului de productivitate; - analiza potenţialului de cercetare-dezvoltare pentru a putea determina strategia de viitor previzibil a întreprinderii; Concluziile se prezintă sub forma: - Oportunităţilor - Riscurilor - Punctele forte ca de ex: o buna utilizare a capitalului de producţie;utilaje moderne, produse si servicii competitive - puncte slabe ca de ex: o planificare defectuasa a producţiei, o conducere defectuasa a aprovizionării si transporturilor, probleme de calitate a produselor si serviciilor.