În economiile moderne de piata, dobânda si profitul reprezintă forme de venit pentru subiecţii economici.

Obţinerea acestora este determinată de existenţa pieţei capitalului, pieţei monetare, şi de a pieţei bunurilor şi serviciilor. Deşi sunt tratate împreuna în literatura de specialitate, dobanda şi prfitul sunt realitaţi distincte, fiecare cu rolul său deosebit de important în înţelegerea fenomenului în care funcţionează o economie de piaţă în general. Forme ale dobânzii. Dobânda poate fi caracterizata ca un fenomen complex cu numeroase implicaţii în activitatea economică, conferindu-i o importanţă deosebită atât pe tarâm teoretic, cât si practic, cu o mare capacitate de a sintetiya starea şi tendinţa unei economii. Dobânda este deci, parte a profitului pe care întreprinzătorul debitor (banca, ori persoană fizică sau juridică) sub forma de plată la scadenţa stabilită anterior, pentru un împrumut în baza contractului de credit incheiat întrecei doi parteneri.40 Prin urmare, dobanda este rezultanta unor relaţii economice intre diferiţi subiecţi, ce se desfăşoară pe piaţa. Ea constituie un venit pentru proprietarul unui capital antrenat intr-o activitate economică oarecare sub formă de excedent, în raport cu suma ( capitalul ) avansată. Într-o economie de piaţă mărimea dobânzii este rezultatul acţiunii conjugate a cererii şi ofertei, pentru capitalul împrumutat şi a concurenţei pe piaţa. Pentru cel care oferă banii (creditor), dobânda este o recompensă pentru pierderea venitului pe care l-ar fi obţinut din investirea capitalului împrumutat. Dobânda se exprimă cu ajutorul a doi indicatori: 1. suma absolută (D) ; 2. rata dobânzii anuale (venit anual) , exprimata în procente (d) . d = D «100 C unde : C = capitalul (suma) avansat C D = d • — 100 Aceşti doi indicatori exprimă numai mărimea dobânzii simple, adică plata pentru serviciul adus de capitalul împrumutat, în condiţiile necapitalizării dobânzii. În realitate dobânda simplă este mai rar întâlnită, dar ea reprezintă punctul de pornire pentru calculul dobânzii compuse, care presupune o capitalizare a dobânzii, calculându-se dobândă la dobândă. D = (1 + d )n, unde d = rata dobânzii anuale n = numărul de ani sau: Dicţionarul complet al economiei de piaţă, Soc. „Informaţia" Bucureşti 1994, pg 131 Economie Politică, Editura Economică, Bucureşti 1995, pg 264 D = Sn - C => Sn = C(1 + d)n; Sn = capital propriu plus dobânda unde Sn = suma ce revine proprietarului după n ani de folosire a capitalului avansat © + dobânda cuvenită pe n ani. Dobânda compusa se aplica deseori in activitatea băncilor comerciale, a instituţiilor financiare, a caselor de economii.