Activitatea de producţie are ca finalitate satisfacerea nevoii de consum. Ori, managementului de firmă îi revine ca segment primordial tocmai depistarea posibilităţilor de vânzare în legătură directă cu cererea care se manifestă pe piaţă.

În capitolul anterior am analizat cererea, care reprezintă doar o latură a forţelor pieţei, cealaltă latură este oferta. Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului şi cantitatea oferită constituie conţinutul legii generale a ofertei. Corespunzător acestei legi: a) creşterea preţului determină creşterea cantităţii oferite, caeteris paribus; b) reducerea preţului determină reducerea cantităţii oferite, caeteris paribus. Prin urmare, curba cererii are o formă crescătoare. Producătorii sunt dispuşi să producă mai mult la preţuri mai mari decât la preţuri mai mici. Oferta, ca şi cererea, poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei ramuri, a unei firme şi ca ofertă totală de piaţă. Curba ofertei unui producător evidenţiază cantitatea de bunuri pe care un agent economic este dispus să o ofere într-o anumită perioadă de timp, la diferite niveluri ale preţurilor, caeteris paribus. Cu alte cuvinte, ea arată care este preţul la care ofertantul este dispus să vândă diferite cantităţi dintr-un bun oarecare, într-un interval de timp. Similar, curba ofertei pentru întreaga piaţă sintetizează cantităţile totale dintr-un bun pe care toţi producătorii din piaţa respectivă sunt dispuşi să le producă la niveluri alternative ale preţului, caeteris paribus. Când reprezentăm grafic curba ofertei, menţinem toate elementele constante, cu excepţia preţului produsului respectiv. Forma curbei arată clar că, dacă preţul bunurilor creşte, ofertanţii sunt dispuşi să aducă mai multe bunuri pe piaţă şi invers, dacă preţul scade, ofertanţii sunt dispuşi să aducă mai puţine bunuri pe piaţă. Deplasarea de-a lungul curbei ofertei (de exemplu, din punctul A în punctul se numeşte modificarea cantităţii oferite (Figura 1). Deci, o modificare a preţului bunului determină o modificare a cantităţii oferite şi nu a ofertei, caeteris paribus. Economiştii recunosc că există şi alte variabile (în afara preţului bunului) care influenţează oferta pentru un anumit produs. Toate aceste „alte variabile" poată denumirea de factori care determină oferta. În situaţia în care unul din aceşti factori (oricare alt factor în afară de preţ) se modifică are loc o modificare a ofertei (întreaga curbă a ofertei se deplasează, Figura 2). O deplasare spre dreapta semnifică o creştere a ofertei, de la O 0 la O 2 (la acelaşi nivel de preţ ofertanţii sunt dispuşi să ofere mai mult), iar o deplasare spre stânga semnifică o scădere a ofertei, de la O0la Oi(la acelaşi nivel de preţ ofertanţii sunt dispuşi să ofere mai puţin).