Naturismul - naturismul îl are ca iniţiator pe cercetătorul Max Müller, conform căruia la baza apariţiei religiei ar fi stat ideea de „infinit”, adică însufleţirea naturii cu ajutorul spiritelor.

- pornind de la anumite realităţi existente la anumite popoare înapoiate, precum: - somnul perceput ca o părăsire a trupului de către spirit; - bolile psihice, ca „posedări” de către duhuri rele; - moartea ca rigidizare a trupului prin plecarea spiritului; - oamenii, după părerea lui Müller, ar fi crezut că lumea întreagă este plină de spirite, benefice sau malefice. - de la această natură animată de spirite omul ar fi urcat la o conştiinţă a unor fiinţe supreme, la zei, ca divinizări ale fenomenelor naturii (politeism) şi apoi la un singur zeu (monoteism). - de asemenea, spre această concepţie au fost atraşi şi savanţii Spencer, Frazer, Tiele, deşi teoria este destul de unilaterală, cum au observat chiar unii adepţi ai acestei linii. - ceea ce trebuie reţinut este faptul că religia nu poate pleca de la afirmaţii naturiste, deoarece ideea de spirit sau divin, atribuită fenomenelor, are neapărat un corespondent în mintea omului. - mai precis, omul are aceste noţiuni şi realităţi în sufletul lui şi apoi le aplică naturii. - prin urmare, spiritul nu îl oferă natura, ci omul îl atribuie naturii, însă el există ca realitate transcendentală înaintea naturismului. - elementele naturiste fac parte din expunerea religiei, prin faptul că se consideră ca posesoare ale energiei divine sau ale logosurilor divine, pentru a ne exprima în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul, însă acestea nu fac decât să vorbească despre prezenţa lui Dumnezeu în mod energetic în natură şi nu despre o natură care îl creează pe Dumnezeu.