ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ

Prin calea parenterală, în strictul înţeles al cuvîntului, se înţeleg căile care
ocolesc tubul digestiv, adică administrarea medicamentelor sub formă de
injecţii. Injecţia este introducerea substanţelor în stare lichidă în
organism, prin intermediul unor ace care traversează ţesuturile
organismului. Pentru injecţii se utilizează seringile de material plastic, ele
unică folosinţă, cu ace acoperite de cîte o teacă protectoare, împachetate
şi sterilizate la fabrică şi care se deschid în momentul folosirii lor. Pe
ambajlajul lor este menţionată data expirării sterilităţii garantate de
fabrică, ceea ce asistenta înainte de deschidere, trebuie să verifice. Dacă
termenul de garanţie a expirat sau ambalajul nu este ftitact, a fost deschis
cu o altă ocazie etc., atît seringa, cît şi acul se vor arunca. Asistenta va
alege felul seringii şi capacitatea corespunzătoare injecţiei pe care trebuie
să o administreze, ţinînd cont atît de substanţa de injectat cît şi de calea
de administrare. Pentru injecţiile intravenoase va prefera seringile cu
ambou excentric. Cu aceeaşi atenţie se va alege acul adecvat gradului de
viscozitate al substanţei de injectat, precum şi căii de administrare.
Seringile sunt instrumente care servesc pentru injectarea soluţiilor
medicamentoase sau aspirarea produselor fiziologice sau patologice din
organismul uman. Ele sunt formate dintr-un corp de pompă şi un piston.
Corpul de pompă este confecţionat dintr-un cilindru de sticlă sau material
plastic gradat în zecimi de mililitri la seringile mai mici şi înjumătăţi de
mililitri la seringile mai mari. La una din extremităţi cilindrul are o
deschizătură largă unde se introduce pistonul, la cealaltă extremitate,
lumenul cilindrului se continuă cu un tub scurt, numit ambou. Pe ambou
se fixează acul de injecţie. La seringile mai mici amboul este central, însă
la cele cu capacitate mai mare, el se plasează excentric, pentru a uşura
pătrunderea cu acul în vasele sanguine.
Seringa pentru tuberculină are o capacitate de 1 ml., împărţit în 100 de
diviziuni, ea se utilizează pentru injecţii şi testări intradermice, precum şi
pentru dozarea exactă a micilor cantităţi de medicamente injectabile.
Seringile pentru insulina sunt de capacitate de 1 şi 2 ml., avînd o gradaţie
dublă, una zecimi de ml., cealaltă în unităţi de insulina.
In afară de seringile pentru injecţii, în medicină sunt utilizate seringi
speciale pentru irigarea cavităţilor (de exemplu pentru spălaturi
auriculare, seringi pentru irigarea laringelui ş.a). Cea mai răspîndită este
seringa Janet, utilizată pentru irigarea cavităţilor. Ea poate fi de diferite
capacităţi - de la 50 pînă la 200 ml. Conul seringii poate ocupa o poziţie
centrală sau marginală. Acele de injecţie sunt tuburi metalice fine şi
subţiri, adaptabile la amboul seringilor şi cu cealaltă extremitate ascuţită,
prin care se injectează soluţiile medicamentoase în organism şi se
recoltează produsele biologice şi patologice lichide (bizoul acului). După
înclinaţia planului de tăiere a bizoului, acele de injecţie se împart în trei
tipu
cu vîrfuri lungi, pentru injecţiile subcutanate şi intramusculare;
cu vîrfuri scurte, pentru injecţii intravenoase şi intrarahidiene;
cu vîrfuri jumătate lungi pentru destinaţii speciale.
Acele trebuie să fie drepte şi flexibile, bine ascuţite pentru a asigura
penetrarea uşoară a acului prin ţesuturi şi pereţii vaselor, fără să le rupă.
Materialele din care se confecţionează acele sunt netoxice şi nepirogene.
Suprafaţa externă a tubului metalic este acoperită cu un strat de
polisilicon, pentru a uşura alunecarea lor printre ţesuturi. Acele sunt
protejate de o teacă din material plastic, care se îndepărtează numai în
momentul utilizării lor; după utilizare acele trebuie aruncate.

II. Montarea seringii sterile.
Scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în aşa fel ca să se păstreze
sterilitatea amboului. Aceasta nu trebuie să se atingă de nimic, nici de
mîina asistentei. Apoi se scoate acul, acoperit de teaca de protecţie din
ambalaj şi cu ajutorul pensei se fixează cu o mişcare de răsucire pe
amboul seringii. Teaca protectoare deocamdată rămîne pe ac, pentru a
asigura sterilitatea acestuia,
încărcarea seringilor.
Se verifică integritatea fiolelor, dacă ele sunt etichetate, dacă denumirea,
cît şi! dozajul corespund celor prescrise. Orice neconcordanţă se va
raporta medicului. Lipsa etichetelor sau ştergerea lor parţială implică
aruncarea fiolelor. Soluţiile injectabile trebuie să fie clare, transparente,
fără precipitate. Aspectul lor trebuie să fie caracteristic, din care motiv
asistenta trebuie să cunoască felul de prezentare a substanţelor injectabile.
Unele medicamente floculează în fiole, fără să se altereze. Acestea
trebuie uşor încălzite în apă caldă. Ele vor fi utilizate numai dacă
floculaţia este menţionată pe cutie sau în biletul însoţitor al fiolelor.
După verificarea integrităţii fiolelor, se va goli gîtul fiolei de lichid prin
lovituri exercitate cu degetul asupra corpului fiolei. Cu ajutorul unei pile
de oţel sau de carborund, se taie gîtul fiolei, apoi cu un tampon de vată
muiat în alcool etilic se rupe gîtul tăiat al fiolei, totodată dezinfectîndu-1.
Dacă în fiolă cad cioburi de sticlă, conţinutul ei nu mai poate fi utilizat.
Fiolă Deschisă se prinde cu degetul II şi III al mîinii stîngi şi se răstoarnă
cu deschizătura în jos. Se îndepărtează teaca de protecţie de pe acul de
injecţie, seringa astfel este gata pentru încărcare; acul se introduce în
fiolă, cu degetul medial mîinii drepte se exercită o tracţiune asupra
pistonului. Această mişcare creează o presiune negativă în corpul de
pompă, care aspiră soluţia din fiolă. In timpul aspiraţiei, asistenta va avea
grijă ca vîrful acului să fie mereu acoperit cu lichidul de aspirat, căci
astfel trage aer în seringă. Injecţiile uleioase, care se încarcă greu, pot fi
uşor încălzite în apă caldă pentru a le fluidifica.

Flacoanele închise cu dopuri de cauciuc : se dezinfectează dopul de metal
cu un tampon de vată muiat în alcool etilic, după care se înlătură cu al
doilea tampon de vată se dezinfectează dopul de cauciuc, apoi se înlătură
teaca!de protecţie de pe ac şi se perforează dopul de cauciuc, acul fiind
introdus pînă sub nivelul dopului, flaconul se răstoarnă şi se aspiră
conţinutul lui în seringă. Acele cu care s-a perforat dopul de cauciuc nu se
utilizează pentru injecţii, ci se schimbă.
După încărcare, se verifică dacă n-au pătruns bule de aer în seringă.
Pentru expulzarea lor, seringa se va ţine vertical în mîna stîngă, cu acul
îndreptat în sus şi se vor înlătura, împingînd pistonul,'cu mîna dreaptă,
pînă la apariţia primei picături de soluţie.

Seringile şi acele, caracteristica lor
Seringile sunt instrumente care servesc pentru injectarea soluţiilor
medicamentoase sau aspirarea produselor fiziologice sau patologice din
organismul uman. Ele sunt formate dintr-un corp de pompă şi un piston.
Corpul de pompă este confecţionat dint-un cilindru de sticlă sau material
plastic gradat în zecimi de mililitri la seringile mai mici şi înjumătăţi de
mililitri la seringile mai mari. Cilindrul la una din extremităţi rămîne larg
deschis unde se introduce pistonul. La cealaltă extremitate, corpul de
pompă este parţial închis, lumenul cilindrului continuîndu-se cu un tub
scurt, numit ambou. Pe ambou se fixează acul de injecţie. La seringi mai
mici amboul este central, însă la cele cu capacitate mai mare el se
plasdază adesea axcentric, pentru a uşura pătrunderea cu acul în vasele
sanguine. Diametrul extern al amboului este de două feluri, de 3,2 mmşi
de 4 mm.
Pistonul este prevăzut cu un mîner. El se adaptează perfect la suprafaţa
interioară a corpului de seringă, întrucît funcţionarea bună a seringii,
necesită o etanşeitate perfectă.
Seringa pentru tuberculină are o capacitate de 1 ml., împărţit în 100 de
diviziuni, ea se utilizează pentru injecţii şi testări intradermice, precum şi
pentru dozarea exactă a micilor cantităţi de medicamente injectabile.
Seringile pentru insulina sunt de capacitate de 1 şi 2 ml., avînd o gradaţie
dublă, una zecimi de ml., cealaltă în unităţi de insulina. Pentru bolnavii
care trebuie să-şi autoadministreze insulina la domiciliu sau la locul de
muncă, se găsesc dispozitive de administrare cu încărcături de insulina
care se reînprospătează! prin schimbarea rezervorului şi sunt prevăzute cu
un selector de dozaj, pentru a se asigura cantităţile exacte de insulina la
injecţii. Aceste dispozitive sunt de diferite forme şi dimensiuni, unele
avînd aspectul unui stilou, pe care bolnavul îl poartă în buzunar fară
pericol de desterilizare.

Seringile din material plastic sunt verificate de fabrică înainte de
ambalare şi fiind pentru o singură utilizare, după care se aruncă, nu se
mai pune problema verificării etanşeităţilor. Ele sosesc din fabrică în
stare sterilizată. Sterilizarea se face cu oxidul de etilen, sau după
ambalare cu raze Roentgen. Termenul de expirare al sterilităţii este
indicat pe ambalajul seringii.
Acele de injecţie sunt tuburi metalice fine şi subţiri adaptabile la amboul
seringilor şi cu cealaltă extremitate ascuţită, prin care se injectează
soluţiile medicamentoase în organism şi se recoltează produsele biologice
şi patologice lichide. Ele sunt alcătuite din două părţf: tubul şi capul
acului. Tubul se confecţionează din oţel inoxidabil, iar capul din material
plastic sau oţel. Tubul acului se termină print-un vîrf ascuţit, tăiat sub
formă de unghi, numit bizou. După înclinaţia planului de tăiere a
bizoului, acele de injecţie se împart în trei tipuri cu vîrfuri lungi pentru
injecţii subcutanate şi intramusculare, cu vîrfuri scurte pentru injecţii
intravenoase şi intrarahidiene şi cu vîrfuri jumătate lungi pentru destinaţii
speciale. Acele trebuie să fie drepte şi flexibile, bine ascuţite pentru a
asigura penetrarea uşoară a acului prin ţesuturi şi pereţii vaselor, fără să le
rupă. Alegerea acelor pentru injecţii se face în funcţie de proprietăţile
fizicci-chimice ale soluţiilor injectate (apoase, uleioase etc.) de calea de
introducere a lor în organism, de grosimea ţesutului celular subcutanat al
bolnavului.
Materialele din care se confecţionează acele sunt netoxice şi nepirogene.
Suprafaţa externă a tubului metalic este acoperită cu un stra de
polisilicon, pentru a facilita alunecarea lor printre ţesuturi. Acele sunt
protejate de o teacă de material plastic, care se îndepărtează numai în
momentul utilizării lor. Acele de o singură folosinţă, după utilizare
trebuie aruncate. Instrumentele şi materialele de uz curent, care după o
singură utilizare se aruncă : aparate de perfuzii, seringi, ace de injecţie,
mănuşi de cauciuc, sonde etc., poartă numele de materiale disponibile.
Sterilizarea lor se face cu oxidul de metilen sau după ambalare prin
radiaţii cu raze Roentgen. Aceste materiale oferă o maximă securitate
privind profilaxia infecţiilor.