Cuprins:

1. Importanta igienico-sanitara.
2. Actiunea microclimatului asupra organismului. Influenta microclimatului cald asupra organismulului.
3. Influenta microclimatului rece asupra organismului.
4. Metode de utilizare pentru determinare microclimatului.
5. Determinarea temperaturei aerului.
6. Determinarea umiditatii aerului.
7. Determinarea vitezei curentilor de aerului

1.Importanţa igienico-sanitară :
Ambianţa termică a microclimatului reprezintă reyultatul actiunei şi energia unor factori fizici ai aerului (temperatura, umiditatea, viteza curenţilor de aer, radiaţii infraroşu), care influenţează schimbul de caldură dintre organism şi mediu.
Noţiunea de microclimat se referă atît la microclimatul unei localităţi, individual (subvestimentar), cît şi la microclimatul unei încăperi (de locuinţă, şcolar, industrial cel al unitaţii medico-sanitare etc).
2.Acţiunea microclimatul asupra organismului. Influenţa microclimatului cald asupra organismului:
Microclimatul cald este caracterizat prin:
 Temperatura aerului crescută;
 Umiditatea aerului crescută;
 Viteza redusă a curenţilor de aer;
 Radiaţia infraroşie pozitivă ( organismul primeşte căldura de la obiectele şi suprafeţele înconjurate).
Acţiunea generală a microclimatului cald asupra organismului se manifestă prin:
 Hiperdemie;
 Transparenţă;
 Vasodilataţie periferică;
La nivelul aparatelor sistemilor ale acţiunei microclimatului cald determină:
 Creşterea temperaturei periferice şi a temperaturei centrale;
 Creşterea frecvenţei şi aplitudenii respiratorii, creşterea consumului de oxigen;
 Creşterea frecvenţei cardiace, hipotensiunea;
 Hemoconcentraţie, creşterea visozitaţii sanguine
 Creşterea pierdelor de apă şi electroliţii (în special clorură de sodiu, prin trasparenţă);
 Scăderea secreţilor digestive şi favorizarea unor fenomene dispeptice;
 Oliguirea, albuminuire, cilundurie şi uneori chiar hematurie;
 Scăderea capacitaţii de concentraţie şi atenţiei, scăderea radamentului, somnolenţa, adinamie;
Menţinerea organismului în condiţii de microclimate foarte cald, chiar şi pe perioade scurte de timp duce la apariţia colapusului (socului) termic, care se caracterizează prin: cefalee, ameţeil, respiraţie superficial şi neregulată, tensiunea arterial prabuşită, reflexe exagerate sau abolită. Iar temperatura corpului poate creşte de la 41-42 grade.
Acţiunea prelungită a microclimatului cald asupra organismului duce la apariţia dezchilibraţiei hidro-electronice, cefalee, vărsături, contracţii tonice şi clonice ale muşchilor striaţi.
3.Influenţă microclimatului rece asupra organismului:
Microclimatul rece se caracterizează prin:
 Temperatura aerului scăzută;
 Umiditatea aerului crescută;
 Viteza curenţilor de aer crescută;
 Radiaţia calorică negativă (organismulcedează caldura mediului.)
Manifestări generale ale acţiunei microclimatului rece asupra organismului sunt:
 Hiportemia;
 Vasconstricţia periferică;
 Contracţii muscular şi tremurăturei;
La nivelul aparatelor sistemilor, microclimatul rece determină:
 Scăderea temperatura periferice şi a temperaturei centrale;
 Scăderea frecvenţei şi aplitudinei respiraţiei;
 Creşterea consumului de oxigen în tensificarea reacţilor metabolice la nivelul ficatului şi muşchiului;
 Creşterea frecvenţei cardiace;
 Poliurie, polakiurie;
Frigul acţionează direct asupra organismului ca factor etiologic al unor afecţiuni locale (degeraturi) sau afecţiuni generale (hipotermia accidentală).
Frigul poate constitui un factor favorizat pentru declaşarea „ frigore”:
 Afecţiuni ale aparatului respirator;
 Afecţiuni cardio-vasculare;
 Afecţiuni ale aparatului locomotor;
 Afecţiuni renale;
 Afecţiuni neorologice;
4.Metode de utilizare pentru determinarea microclimatului:
a. Metodele de determinare factorilor fizici ai ambiaţei termice (determinarea separată a temperaturei aerului, a umiditaţii, a curenţilor de aer şi a radiaţei calorice).
b. Metode de determinare a acţiunei factorilor microclimatice asupra microorganismului (metode psihologice, metode fiziologice).
5.Determinarea temperaturei aerului:
Importanţa igieno-sanitară a aerului
a. Temperatura aerului este unul din factorii de microclimat, care îşi exercită permanent acţiuni asupra organismului uman, influenţat direct pierdelor de căldură prin convenţie. Organismul pierde căldura pînă la 33-35 de grade.
b. Temperatura aerului influenţează modul de acţiune a celorlanţi factori de microclimate (umiditatea, curenţii de aer).
c. Temperatura aerului are influenţa şi asupra poluării aerului, prin formarea curenţilor de aer orizontali şi verticali.
Metode de determinare:
Determinarea temperaturei aerului se face cu termometru.
Metodele se pazează prin două concepţii:
 Măsurarea efectului de dilatare a unor lichide sau a unor metale;
 Măsurarea valorii curentului electric, care ia naştere într-un circuit.
Termometrul a cărora se bazeazăpe măsurarea efectului de dilatare a unor lichide sau metale:
 Termometrul obişnuit;
 Termometrul de perete cu reyervorul în formă de spirală;
 Termometrul de maximă;
 Termometrul de minimă;
 Termometrul Six de maximă şi minimă;
 Termofraful termogramă;
Condiţii de determinare:
 Pe verticală, la trei nivele: 0,25 m de la podea şi la 0,25 m de la tavan;
 Pe oriyontal la cel puţin 1,5-2,0 m de sursele de încălire sau de răcire;
Datorită fluctuaţiilor meteorologice sezoniere se recomandă ( determinarea de 2 ori pe an, în sezonul cald şi rece în cîte 5 zile consecutive de 2-3 ori pe zi).
Înterpretarea rezultatelor:
Înterpretarea rezultatelor se face prin corelarea cu normele sanitare privind temperatura aerului din încăpere 18-22 grade C, cu maximă admisă de grade C pe timp de vară.
Temperatura aerului va fi mai mare în încăperia pentru copii şi în special prematurii, nou-născuţi ( 20-22 grade C).
6. Determinarea umidităţei aerului:
Umiditatea aerului întervine direct în procesele de termoreglare ale organismului, în special în pierderele de căldură prin convective şi evaporarea predespunînd organismul la supra încălzire. La umiditatea crescută şi temperaturi scăzute, prin faptul că umiditatea creşte conductiblilitatea termică a aerului organismul pierde rapid o cantitate de căldură prin convecţia, fiind expus la răcire.
Metode de determinare:
 Metode gravimetrică;
 Metode higrometrică;
 Metode psihrometrică;
Înterpretarea reyultatelor:
Se face compararea cu normele sanitare, care prevăd ca umiditatea relative să fie de 36-65 % cu limitele externe între 30-70%. Valoarea termică este de 50%.
7.Determinarea vitezei curenţilor de aer:
În mediul interior al încăperilor aerul se află într-o permanenţă mişcare, ca urmărire a activităţii şi deplasării persoaneii, a respiraţii, a ventilaţiei.
Curenţii de aer intervin în procesele fizice de transfer de căldură, în special prin convective şi evaporarea.

Metode de determinare:
Metode de determinare a curenţilor de aer în interior-exterior metoda catatermometrică. Aparatul utiliyat este catatermoetrul Hill.
Înterpretarea rezultatelor:
 Viteya optima este de 0,1-0,3 m/sec. , maxima admisă este de 0,5 m/sec.
 În cazul unitaţiilor pentru copii maxima este de 0,3 m/sec.

BIBLIOGRAFIE
https://ru.scribd.com/doc/46554558/MICROCLIMATUL
http://ziarulclujean.ro/wp-content/uploads/2016/07/Microclimat-Salina.pdf