Federaţia (Germana) este un fel de urinre de tip constituţional ce are la baza constituţia federala. Statul federal are 4 trasaturi caracteristice principale:
1.Unitatea statului federal
2.Pluritatea de state (federale)
3.Autonomia constituţionala a statelor federale
4.Suprapunerea parţiala a celor doua concstitutii.

1. Scurt aspect istoric privind sistemul administraţiei publice locale.
Obţinîndu-şi independenţa sa de URSS, Republica Moldova a încercat să urmeze cu mult zel exemplul celor mai multe dintre ţările Europei Cen¬trale şi de Est pentru a-şi reforma instituţiile sale publice, economia, cadrul juridic normativ, inclusiv în ceea ce privea reformarea hotărîtă a domeniului administraţiei publice locale, eliberate de dogmatismul şi schelele statului-partid, disociindu-şi practicile actuale de experienţa vechiului sistem sovietic de control şi distribuţie a resurselor. În plan cronologic, putem identifica trei perioade de căutări şi de întemeieri ale unui sistem de administraţie publică locală1.

Suedia este o monarhie constituţionala cu o forma parlamentara de guvernare. Aparatul administravia al Suediei se diferintiaza de celelalte prin unmatoarele caracteristici: 1. Structura administrativa duala orientata pe politica ministerilor si numeroase agenţii executive independente. Descentralizarea puternica cu responsabilităţi mari la nivelul regional si local. Structura autorităţii:

Conform constituţiei din 29.12.1987 Spania este o monarhie constituţionala ereditara. Puterea legislativa exercitata de in parlament bicameral (Cortes) formata din senat (208 deputaţi)
Aleşi prin vot direct si congresul deputaţilor din 350 de membri cu un mandat de 4 ani. Congresul este superior senatului are mai multe atribuţii specifice si poate revoca deciziile celelalte camere.

Conform constituţiei Franţa este republica parlamentara, şeful statului este preşedintele republicii. Ales pentru 7 ani prin vot universal. El desemnează prim mm si membrii guvernului conduce consiliul miniştrilor. Are drep de promogare a legilor adoptate de patlament. Este comandantul forţelor armaţii. Este reprezentantul statului in RI. Este asistat de către un secretariat general al preşedintelui responsabil pentru informare din care fac parte consultanţi politici. Daca se intimpla ca postul de preşedinte al senatului, preşedintele republicii il poate ocupa intrun regim interimar.

1.Sfera de cuprindere a noţiunii de administraţie publică.
2.Distincţia dintre administraţia publică centrală şi locală.
3.Autorităţiile administraţiei publice locale, natura lor juridică şi actele pe care le emit sau le adoptă.
4.Primarul localităţii – autoritate publică ce reprezintă şi promovează în interesul local.

Problematica actelor administrative este complexă, din punct de vedere teoretic, şi prezintă un mare interes practic deoarece actele administrative constituie o formă fundamentală de activitate a autorităţilor administraţiei publice. Din aceste motive, problematica actelor administrative este analizată pe larg de doctrină , unde se manifestă o serie de controverse între autori.

La analiza problematicii actelor Preşedintelui este necesar să facem o distincţie între actele exclusiv politice şi actele juridice, la care se referă art. 94 alin.(l) din Constituţie. Formularea din text; "în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova", trebuie privită într-un sens strict. Deşi legiuitorul constituant foloseşte o formulare generică, în realitate nu a avut în vedere toate atribuţiile Preşedintelui, fiind concluzia logică şi rezultând dintr-o interpretare sistematică a Constituţiei.

In activitatea pe care o desfasoara, administratia publica isi manifesta vointa juridica prin emiterea sau adoptarea unor acte juridice administrative. Prin urmare, actul administrativ reprezinta acea forma juridica principala a organelor administratiei publice, activitate care consta in manifestarea vointei juridice unilaterale, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii raporturilor juridice de drept administrativ.

Abordările politicilor publice în încercarea de a le înţelege sunt multiple, această complexitate derivă, probabil, din faptul că public policy este un domeniu în care sunt implicaţi un număr mare de actori (indivizi, grupuri de interese, organizaţii şi instituţii), influenţa actorilor este diferită, deciziile pe care la iau aceştia sunt multiple şi complexe iar rezultatele obţinute în urma aplicării unei policy pot fi contradictorii între ele şi chiar contrare scopului propus iniţial.